Un teatru document, un act artistic autentic cu valențe atât arhaice, cât și moderne, „O repetiție moldovenească”, piesa regizată de domnul Cristian Ban la Teatrul Dramatic Fani Tardini Galați aduce în atenția publicului singura piesă din dramaturgia românească a secolului al XIX-lea ce abordează motivul „teatrului în teatru”. Spectacolul transpune scenic piesa „O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi”, o farsă într-un act publicată în 1844 de Costache Caragiali,actor, dramaturg și profesor de artă dramatică, primul director al Teatrului Național din București, cel ce a cladit instituția teatrului național în Iași și Craiova.
Această figură proeminentă a culturii române, supranumit „mare animator al teatrului românesc” descrie o repetiție obișnuită a trupei sale, el fiind promotorul unui soi de casting într-o școală din Moldova. Din oameni simpli s-a născut o trupă de actori amatori ce juca numai în limba română. De la o istorie despre începuturile teatrului românesc se ajunge la un tablou de moravuri în spatele scenei cu elmente de frescă socială(rolul impresarilor străini, nepotismul, excesul de putere dat trupelor străine, dificulățile finnanciare ale unei producții noi). Spectacolul îmbină realismul cu imaginaţia, umorul cu tristețea melancolică, cursivitatea cu ruperi de ritm și întorsături de acțiune. Cei din urmă și cei de acum sunt aceeași oameni, cu aceleași vanități, temeri, speranțe, sensibilități. Teatrul de atunci și de acum se zbat în aceleași prejudecăți, lipsuri, orgolii, imixtiuni.
Cu aromă de comedia dell arte, spectacolul regizat de Cristian Ban nu cade defel în bufonerie, nici în patetism. Duioșia ar fi starea de grație ce se împrăștie dinspre scenă. Și recunoștința pentru niște generații care au iubit teatrul dezinetersat, intuindu-i rolul imens în formarea unui popor. Actorii se joacă pe ei înșiși, persoanele reale, membrii trupei, capătă identitatea personajelor, autorul-regizor implicându-i firesc în ambele ipostaze.
Actorii din Galați sunt o trupă omogenă, vie, mișcătoare, se vede, se simte că lucreazămult împreună, fiecare se integrează bine în ansamblu, fără a-și pierde individualitatea. Fiecare întruchipează câte o tipologie, cu ciudățeniile, defectele și calitățile sale.”Eu” și”Noi” se leagă și se dezleagă făcând ca spectacolul să crească de la o scenă la alta, în ritm direct proporțional cu emoția spectatorului care uită subiectul propriu-zis al piesei, văzând în față doar niște oameni care au în ei un munte de nebunie, o mare de entuziasm, un cer de iubire pentru limba română și teatru. Ionuț Moldoveanu, căruia imobilitatea nu îi răpește omiprezența scenică este nostalgicul evocator al „pe vremea mea” în doze potrivite de ironie, Răzvan Clopoțel- Anton și toporul / baltagul său este tăcutul și introvertitul om de pază, Ștefan Forir, introvertit și firav este studentul Boncu la filozofie dornic de iubire. De-a ridicolul și de-a infatuarea se joacă Cristina Uja Neagu- doamna Mase și Cristian Gheorghe, directorul trupei. Cu visul de a deveni cunoscut cochetează Vlad Ajder, Idieru. Mereu în posturi nepotrivite, mai mereu cu idei nepotrivite, Boian, sufleorul ce se închipuie actor se regăsește în Florin Toma. Roluri în game comice cu inflexiuni de tandrețe reușesc Oana Mogoș ( Domnișoara Marghiolița ) și Elena Anghel ( Domnișoara Homiceanu ). Radu Horghidan devine regizorul-povestitorul-actorul locomotivă, („Sunt eu, Radu Horghidan, m-ați recunoscut?”). Toate celelalte personaje se mișcă la bagheta sa, are șarm, aplomb, este ancorat în realitate, dar și vizionar. Fără stridențe, cu stângăcii studiate, cu un timbru vocal constant, Radu îți cucerește inima prin zbaterea sa profundă în numele unui ideal neînțeles pe deplin.
În anul Independenței, 1877, în Principatele Unite, Costache Caragiale se stinge din viață lăsând drept moștenire, conform unor biografi, „4 lei, o cămașă și o vastă bibliotecă”. Aș adăuga „Creșterea limbii românești/Și-a teatrului cinstire”. Așa cum regizorul Cristian Ban în plină tinerețe și forță a creației sale dăruie înaintașilor săi un omagiu emoționant, iar nouă, spectatorilor, o lecție de istorie, de frumusețe, de patriotism.
O repetiție moldovenească
Teatrul Dramatic Fani Tardini Galați
De Costachi Caragiali
Regia: Cristian Ban
Asistență regie: Lavinia Eiler
Scenografia: Andreea Săndulescu
Distribuția:
Caragiali – Radu Horghidan
Greceano – Ionuț Moldoveanu
Domnișoara Marghiolița – Oana Mogoș
Domnișoara Homiceanu – Elena Anghel
Idieru – Vlad Ajder
Bonciu – Ștefan Forir
Anton – Răzvan Clopoțel
Boian – Florin Toma
Doamna Mase – Cristina Uja Neagu
Directorul Mase – Cristian Gheorghe