Mi se făcuse pur și simplu dor de dansul lor, de pașii lor nou învățați spre încredere și prietenie. Mi se făcuse dor de întâlnirea lor dezastruoasă și de urmările ei îmbibate în toleranță și compasiune. Mi se făcuse dor de duelul lor verbal, când acid și sarcastic, când tandru și duios, de replicile lor cu două înțelesuri, de hazul nebun și întins ca o pojghiță peste singurătatea lor. Mi se făcuse dor de Lilly și de Michael, de George Constantinescu și de doamna Victoria Cociaș. Nu am scris despre ei după niciuna din întâlnirile anterioare. Ce să scriu? Aserțiuni seci despre scenografie, sunet, conflictul dramatic? Comentarii semidocte despre calitățile actoricești? Nu prea poți prinde în cuvinte starea de bine, de prea-plin cu care te încarci după fiecare vizionare. Poți fi condamnat de superficialitate, de ignoranță culturală dacă recunoști că ești îndrăgostit de-a binelea de o piesă cu două personaje într-o poveste ce se perece într-un banal interior domestic. Nimeni nu caută senzaționalul, nimic nu este vulgar, iar temele legate homofobie, rasism, violență, minorități sunt tratate elegant, cu umor și blândețe, fără să îți scoată ochii, doar să te stârnească și să te clatine un pic din propriile prejudecăți.
„Șase lecții de dans în șase săptămâni” este piesa dramaturgului american Richard Alfieri scrisă în 2001. A avut premiera la Geffen Playhouse din Los Angeles înainte de a se juca pe Broadway. A continuat cu spectacole în 24 de țări și a fost tradus în 14 limbi. Este o poveste dulce-amăruie a unei relații nonconformiste și explozive care se dezvoltă între o pensionară din clasa mijlocie și instructorul ei de dans deschis, în timp ce fac pași de foxtrot, tango și cha-cha-cha și discută despre legăturile sociologice dintre sexualitate, societate și stiluri de dans.
Lily, o pensionară văduvă, îl angajează pe Michael Minetti, un instructor de dans excentric, pentru a-i da lecții în apartamentul ei din St. Petersburg Beach, Florida. Antagonismul dintre un bărbat gay și soția unui pastor baptist din sud se transformă într-o compatibilitate profundă, în timp ce aceștia dansează swing, tango, foxtrot și cha-cha și în împărtășesc amintiri și intimități împreună în pas de dans. În timpul celei de-a șasea lectii, Lily dezvăluie secretul vieții ei, iar Michael împărtășește cele mai mari calități ale sale – loialitatea și compasiunea. În timp ce Michael o ia pe Lily în brațe la un ultim dans, soarele apune, dar frumusețea vieții și a prieteniei este abia la răsărit.
Regizoarea Lavinia Jemna Oltenau După ce îi vezi jucând, dansând pe cei doi actori, foarte diferiți și ei, unul față de altul, este aproape imposibil că Michael poate fi altcineva decât George Constantinescu, iar Lilly, altcineva decât doamna Victoria Cociaș. Ambii pornesc într-o călătorie sensibilă, caustică, emoționantă, sinceră în care nimic nu se îndepărtează de firescul vieții, de uimirea fiecărui răsărit și fiecărui apus din timpul fiecăruia dintre noi. Până și temele așa-zis impuse: homosexualitatea, bigotismul, ura de rasă sunt înglobate lejer în poveștile de viață ale personajelor, care nu devin automat niște exponenți ai culturii woke, ci sunt doar niște oameni singuri, care vor să fie văzuți, ascultați și care sunt foartre apăsați de propria singurătate și chinuiți tocmai de fermecătoarea lor unicitate. Sub îndrumarea lui Mihai Petre, actorii devin adevărați dansatori profesioniști, fiind o adevărată încântare momentele în care se fac incursiuni în istoria dansului interpretat, ținându-se cont și de starea de spirit a personajelor.„Lecția de dans” devine în fața noastră o întâlnire ideală, o sesiune de psihoterapie, un dialog spiritual incitant, un duel al ideilor, o joacă delicioasă între doi maturi care intră în jocul cunoașterii de sine și al încrederii unul în celălalt.
George Constantinescu servește porții de comic de bun gust asezonate cu un dramatism incert, are autoironie, se alintă, zâmbește irezistibil, își incită paterenera, o provoacă, punându-i în valoare eleganța cu o generozitate netrucată. La granița dintre impulsiv și insuportabil, actorul își iubește personajul, îl dezbracă de orice ridicol, dându-i hainele cele noi și curate ale unui om dornic de iubire, așa cum el înțelege și simte iubirea. Îmbinând ingenuitatea cu tristețea, profunzimea loialităţii cu frica de abandon, George Constantinescu aduce spectacolului un plus de prospeţime şi candoare. Despre doamna Victoria Cociaș, în prezent, este greu să scrii ca să cuprinzi eleganța princiară a maturității sale artistice.Trece cu graţie, umor şi naturaleţe prin toate stările, de la stupoare la indignare, de la iritare la înțelegere, de la toleranță la compasiune, construind un personaj feminin impecabil. Dacă întâlnirea inițială a personajelor părea o pierdere, treptat fiecare scenă nouă aduce surprize noi și deschide porți către o comunicare autentică. Doamna Cociaș livrează replici amuzante cu dublu sens, cu umorul său inconfundabil, ducând latura încăpățânată și rigidă a personajului ei într-o zonă a toleranței și a empatiei despre care Lilly credea că nu mai poate fi atinsă. Lilly parcurge un traseu revelatoriu al femeii mature și fragile în același timp, de la iritare și prejudecăți, la abandonul total în brațele prieteniei și ale încrederii în oameni.
Cu ei doi în pas de dans, te abandonezi și tu, spectatorul cufundat într-un fotoliu roșu care a ascultat multe povești într-o poveste în care și pentru tine, undeva, cineva, imprevizibil și inadecvat, nu te va lăsa niciodată să cazi când altcineva te aruncă dintr-o mașină în mers.
ȘASE LECȚII DE DANS ÎN ȘASE SĂPTĂMÂNI
de Richard Alfieri
Traducerea, regia și costumele: Lavinia Jemna Oltenau
Scenografia: Romulus Boicu
Coregrafia: Mihai Petre
Cu: Victoria Cociaș și George Constantinescu
Spectacolul este realizat cu sprijinul Academiei de Dans Mihai Petre.