„Plăcere”! Ce cuvânt hulit și șubred în lumea teatrului! Cum să îndrăznim să ne producă teatrul plăcere? Iartă-ne, Horațiu cu tot neamul tău de Pisoni, dar pe aceste timpuri teatrul trebuie să zguduie, să strige, să pună mâna pe baionete, săbii și alte arme. En garde, spectatori! Fiți cât mai triști, cât mai apatici, gândiți-vă că viața este un aliaj de traume, abuzuri și depresii. Să nu cumva să ieșiți zâmbind luminos de la un spectacol de teatru! Veți fi rapid declasați și înfierați pentru seninătatea voastră. Puteți să dormiți după un spectacol fără să îi faceți concurență lui Sartre într-ale interogațiilor existențialiste? Trădare, trădare de trei ori trădare față de sfânta scândură care trebuie să susțină numai idei grele, nu flușturatice și jucăușe.
Aseară, după șapte ore de curs despre despre teatru, eu, după o zi de muncă și două ore pe DN, prietenele mele, ne-am bucurat teribil să putem trăda lucrurile serioase, să ne amuzăm cu Arlechino și Colombina, să nu ne mai gândim la sensuri-contrasensuri-extrasensuri, să îl privim pe Radu Catană cu același interes cu care l-am privit și în Decameron, să o urmărim pe Ioana Mărcoiu cu același entuziasm, chiar dacă nu se numea nici Sally , nici Honney, să întâlnim alți actori tineri (Gabriel Costan, Valeria Cristia și Cristian Constantin) pentru care un spectacol independent simplu, ludic, curat, fără ifose este o șansă de a spune „Suntem și noi pe-aici, pe după cortine care se deschid tare greu în fața noastră”.
Spectacolul „Dragoste și alte (ne)plăceri”, text și regie VERONICA GHERASIM este o joacă plină de veselie și căldură în maniera comediei dell arte despre iubire, prietenie, neîncredere, recunoștință în care câteva dintre personajele clasice Arlecchino, Colombina, Pantalonne se confruntă, se tachinează, se iubesc, se păcălesc, dar mai ales se iartă. Într-un limbaj simplu, deloc vulgar, doar picant și scuros, povestea se țese cu rapiditate, iar deznodământul aduce doar bucurie și împăcare. Actorii interacționează neforțat cu publicul, publicul răspunde acestui gen de teatru liber și fluent, se crează o atmosferă de bună dispoziție în care copii și adulți râd curat, incitați de jocul plin de vervă al celor de pe scenă.
Personajele descoperă calea simplă spre o viață simplă și frumoasă și încearcă să predea lecția științei de a trăi fără îngroșări sau apăsări, fără încrâncenare. Am venit cu toții la un teatru…infinit, care ne învață că infinite sunt motivele să ne bucurăm de viață.
Chiar dacă „Dragoste și alte (ne)plăceri”este un spectacol de echipă, nu pot să nu subliniez că fără o Colombină precum Ioana Mărcoiu, s-ar fi pierdut din savoare. Ioana risipește o energie de copil pus pe șotii, se alintă, încurcă și descurcă ițele poveștii, se impune din priviri în fața bărbaților care roiesc în jurul ei, se bucură ea însăși de personajul său plin de aplomb, fără a submina cu experiența sa jocul partenerilor de scenă.
„Che bell’ imbroglio!” îți spui la final și, chiar dacă știi că vei reveni într-o lume reală cenușie și apăsătoare, păstrezi cu tine o întâmlare senină și acordurile de tarantellă.
Dragoste și alte (ne)plăceri
Regia și text: Veronica Gherasim
Costume: Valeria Cristia
Cu: Ioana Mărcoiu, Radu Catană, Gabriel Costan, Valeria Cristia și Cristian Constantin
Proiect susținut de CrisACT Production și Artextract.
Se pare ca Veronicei Gherasim i-a reusit sa aduca un suflu nou in lumea teatrului, reusind sa aduca oamenii la spectacole si sa le ofere o experienta plina de bucurie si rasete. Acesta este unul dintre motivele pentru care teatrul exista- sa ne aduca placere si sa ne faca sa ne simtim bine. Poate ca ar fi timpul sa renuntam la ideea ca teatrul trebuie sa fie mereu greu si serios, si sa ne bucuram de momentele de divertisment si amuzament pe care ni le ofera.