Portul și imensitatea mării, temnița și castelul, sala de judecată și piața din Marsilia, hanul unui jupân în prag de faliment, sala de judecată și cea de bal, străzile întortocheate și pădurile tăcute, toate încap pe micuța scenă a Teatrului Toma Caragiu din Ploiești. Și mai încape o lume a iubirilor și a trădărilor, a pizmei și a lăcomiei, a cruzimii și a loialității, o lume în care iertarea și răzbunarea se provoacă reciproc la duel. Cine va învinge? Veniți și vedeți, bucurați-vă alături de personaje, suferiți lângă ei, potoliți-le patimile, insuflați-le duhul rațiunii și al blândeții. Fără rațiune și bunătate, toate comorile insulei își pierd strălucirea.
În premieră pe țară, musicalul – adaptare de după Alexandre Dumas; regia, libretul și muzica: , spune cursiv și coerent povestea lui Edmond Dantès, eoul multor generații de cititori. are curajul să se lupte cu sutele de pagini ale romanului și bine face, pentru că așa povestea unuia dintre cei mai celebri eroi ajunge în zilele noastre. care semnează regia și căruia îi aparține librertul, compune o muzică de o inspirată adecvare la esența textului, izbutind individualizarea și personalizarea scenelor în tonuri diverse, din care unda de mister este cea mai pregnantă.
Este un spectacol muncit, cu o distribuție numeroasă, în care merită să felicităm în egală măsură, atât interpreții rolurilor principale, dar și secundare, alături de membrii corpului de balet.Dintr-un ansamblu bine sudat, spectatorul subiectiv alege sau chipuri, momente, replici.
RAREȘ FLORIN STOICA ( ̀) își clădește personajul pe coordonatele răzbunare-iertare, un binom greu de susținut, dat fiind amploarea partiturii. Experiența de la ONB își spune cuvântul, astfel că Rareș jonglează lejer între momentele muzicale și cele de text , preferându-le, firesc, pe cele din urmă. În partea de a doua este văduvit inexplicabil regizoral de un element de deghizare, element care atenuează forța dramatică a recunoașterilor și a răsturnărilor de situație. Rareș depășește acest neajuns afișând o mină serioasă, aproape reținută, ceea ce asigură acțiunilor sale eleganță și sobrietate. Finalul explorează delicat dimensiunea înfrângerii personajului cu propriile arme.
Complexe sarcini actoricești îi revin lui KAROL BAKER ( ), iar el le îndeplinește cu mare naturalețe. Făcut parcă pentru roluri malefice, Karl conturează un portret veridic al Ticălosului cu majusculă și dă relief cu eficiență transformărilor personajului, atât celor aduse de timp(greu de recunoscut în al dolea act), dar și celor provocate de caruselul spaimelor, furiilor și piederilor în care se zbate.
Impecabil ANDREI RADU ( ), în înțelegerea personajului și redarea scenică a caracterului său. Imaginea tânărului fără griji care își curtează iubita se schimbă rapid în cea a îndrăgostitului rănit ce înțelege că nu are nicio șansă. Pe scenă, se întâmplă în câteva secunde, sub ochii noștri.În afara scenei, e rodul înțelegerii mecanismelor psihologice ale speranței, invidiei, lovirii în amorul propriu. Din acel moment, ludicul îmbracă hainele cernite ale prefecătoriei, zâmbetul își pierde sinceritatea, iar țesătura de gânduri de răzbunare umbrește chipul lui Fernand. Simți că mocnește un conflict interior, că vor exista pentru totdeauna firimituri de remușcare. Jocul devine nervos, precipitat, în ciuda replicilor pline de emfază. Andrei Radu ți-a îmbogățit personajul cu o frământare lăuntrică cu efect de otravă lentă. Cel ce avea tot, nu are de fapt nimic, minciuna și trădarea au ros la temelie edificiul șubred al unei fericiri iluzorii.
Am remarcat că ROMEO ZAHARIA nu are doar o voce foarte frumoasă, ci și har actoricesc, publicul gustând din plin aparițiile contelui , că NELU NEAGOE (, și DRAGOȘ MAXIM (, ) au mai bifat două roluri secundare executate cu mare grișă la detaliu, că ROBERT OPREA (, ) pune piatră lângă piatră în clădirea unei cariere, care, cu siguranță va exploda la un moment dat, că NICO (), crează o frază muzicală din orice replică banală, că tânărul TOMY WEISSBUCH(, ) are potențial clar de musical.
Am lăsat la final revelația serii, MELISA ANTONESI în rolul Mercedes. Acum când scriu, nu știu cine este, ce vârstă are, unde a studiat. Știu doar că e tânără, frumoasă, talentată și că, dacă va munci mult și va avea parte de întâlniri esențiale, spectacolul de azi va fi debutul unei actrițe de mare viitor. Are o demnitate și o siguranță de sine care par incompatibile cu primul rol, debordează de feminitate și energie, are senzualitate, șarm, temperament exploziv, dar pe toate șe ține în frâu cu un admirabil simț al măsurii.
Spectacolul de la Ploiești este un pariu câștigat al întregii echipe, o ilustrare a nevoii unei școli speciale de musical, o dovadă a preferinței spectatorilor pentru acest gen. El are nevoie de timp ca să se așeze. Problemele de sonorizare vor fi remediate cu siguranță, la fel luminile vor intra în joc, respectând regulile. În corabia sa iluzorie, Edmond Dantes va pleca spre noi mări, înțelegând că răzbunarea pârjolește și ruinează vieți. Îi dorim vânt bun, ape liniștite și un public care să îl aștepte țărm după țărm pentru a-i afla povestea. E mare nevoie de poveste pe lumea aceasta.Și de iertare este nevoie.
–
adaptare de după Alexandre Dumas;
regia, libretul și muzica:
scenografia:
coregrafia:
video design:
asistent regie:
asistent scenografie:
vocal coach:
antrenor lupte scenice:
cu: ̦ ( ̀), (́̀ ), ( ), ( ), ( ), (, ), (̆ ), (), (), (), (, ), ( ), (, ), ̦ (, ), (̆), ̆̆ (̦ ), ( ), ̦, ̆ , , ̆̆, ̆, ̆, , , ̦ ̆, , , ̆, – ̆, – ̆ (̦)