Motto:
„Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi suntem oameni de aceeași fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele /Faptele Apostolilor 14:15 VDC.
Un el și o ea, o famile tânără din clasa de mijloc. El, avocat, ea, scriitoare aspirantă, demisionară de la locul de muncă. Ea este impresionată de un om al străzii care stă în fața blocului lor, în ger și decide să îl primească în interior, la ușa apartamentului. El nu pare încântat de această decizie, temându-se și de reacțiile vecinilor. Cât va dura această situație? Ce consecințe va avea față de tânărul cuplu?
Piesa „Unul dintre noi” aparține tinerei Raluca Mirescu Ungureanu, fiind debutul acesteia în anul 2020(Selma Dragoș, Elena Morar, Cosmin Stănilă, Oana Uiorean, Raluca Mirescu Ungureanu: Drama 5 – 6 piese de teatru 2020). De la nașterea piesei în cadrul rezidențelor de scriere dramatică Drama 5 și punerea în scenă s-au scurs aproape cinci ani.
„Acest spectacol nu este despre oamenii fără adăpost – este despre noi. Despre regulile sociale invizibile pe care le respectăm, despre granițele pe care le trasăm și despre felul în care ne justificăm locul în lume. Este despre tensiunea dintre generozitate și interes personal, dintre idealurile morale și realitatea de zi cu zi. UNUL DINTRE NOI nu este un spectacol care oferă răspunsuri, ci este mai mult o oglindă. Ne provoacă să ne confruntăm cu propriile noastre alegeri, să ne vedem în acest cuplu și să ne întrebăm ce am face în locul lor. În cele din urmă, ne forțează să acceptăm un adevăr inconfortabil: Bunătatea noastră are limite. Întrebarea este unde le trasăm?” (Raluca Mirescu Ungureanu, https://liternautica.com/interviu-cu-dramaturga-si-regizoarea-raluca-mirescu-ungureanu/
Empatia este una dintre cele mai nobile capacități umane, acea punte invizibilă care nu leagă de ceilalți prin emoții, suferință, bucurie sau disperare. Și totuși, în ciuda idealizării sale, empatia nu este un izvor nesecat. Sunt limitate. Se ciocnește adesea de prejudecăți adânc înrădăcinate, de oboseală emoțională, de propria noastră echipă de durere sau de diferență. Iar când vine vorba despre cei săraci, despre cei marginalizați, despre cei în suferință, această empatie se lovește de ziduri nevăzute, ridicate din frică, rușine, neînțelegere sau, mai grav, din indiferență.
Aceast spectacol cu potențial dramatic intens, dar și cu o încărcătură socială profundă reușește să transmită tensiunea între compasiune și frica de celălalt, între idealism și responsabilitate prin jocul actoricesc bine calibrat, în consens cu mesajul. M-am aflat la prima întâlnire de spectator cu Edith Alibec în rolul tinerei soții, o „ Ea”: scriitoarea, mama, idealistă, visătoare, tensionată interior. Are o prezență scenică profundă, o fragilitate interioară combinată cu forță și umor. A redat fin contradicțiile dintre bunătate și nevoia de validare morală. Silviu Debu este soțul, de profesie avocat, rațional, pragmatic, dar uneori rigid. Are capacitatea de a trece rapid de la ironie și sarcasm la vulnerabilitate emoțională, astfel că face personajul credibil și uman, chiar și în aparenta lui obtuzitate.Foarte bun Șerban Georgevici în postura de omul străzii, aparent simplu, dar profund, un om care a căzut, dar nu e învins. Am redescoperit un actor cu privire pătrunzătoare și tăceri grele, cu capacitatea de a sugera un trecut dureros fără multe cuvinte și de a capta empatia publicului fără să devină patetic. Distribuția se completează cu Răzvan Krem Alexe în roluri multiple: influencer care ajută oamenii străzii doar de ochii lumii(ai publicului atras în live-uri), un pasager din autobuz, un curier, un cântăreț cu un repertoriu ce îndeamnă la a nu mai fi săraci. Deloc decorative, aparițiile sale dinamizează spectacolul și adaugă un personaj colectiv, societatea.
În fața sărăciei, mulți dintre noi preferăm să privim în altă parte. Nu pentru că am fi lipsiți de inimă, ci pentru că durerea celuilalt devine o oglindă care nu tulbură confortul. Prejudecățile funcționează ca niște ochelari murdari prin care vedem lumea. Ne fac să trasăm granițe între „noi” și „ei”, între „demni de ajutor” și „vinovați de propria nenorocire”. Iar atunci când empatia se lovește de aceste granite, ea se fragmentează, în loc de empatie, apare judecata. în loc de toleranță, apare distanța.
În ultima scenă a spectacolului pozițiile se inversează. Nu știi cine este cel sărac cu adevărat. Empatia față de cei săraci și în suferință se detașează de un banal exercițiu de superioritate morală, devenind o oglindă a vulnerabilității celui aparent bogat, în realitate gol și inutil. Pentru că suntem toți, într-un fel sau altul, fragili. A învăța să vedem în celălalt nu un străin, ci o versiune posibilă a noastră în alt context, poate fi primul pas spre umanitate mai dreaptă.
UNUL DINTRE NOI
de Raluca Mirescu Ungureanu
Distribuție: Edith Alibec, Silviu Debu, Șerban Georgevici și Răzvan KREM Alexe.
Scenografia este semnată de Gabi Albu,
Echipa artistică:
- Ruxandra Bobleagă (coregrafie și light design),
- Miruna Croitoru (video design),
- Denis Flueraru (sound design)
- Șerbănesku (muzică, instrumental, mix&master pentru piesa semnată de KREM, Nu mai fi sărăc)
- Teodora Cașcarade (dramaturg de scenă și asistent regie).