Pe drumul de la Odorheiu Secuiesc spre Brașov, 44 perechi de ochi priveau cerul plumburiu rugându-l să nu reverse iar șiroaie de ploaie cât să ne împiedice urcușul spre Cetate. O zăriseră cu toții cu două zile în urmă, impunătoare și tăcută, pe marginea drumului care leagă Brașovul de Sighișoara, în mijlocul unui peisaj colinar de unde Transilvania se lăsa admirată în tot calmul ei recognoscibil. Și, a fost soare, două ore de soare îngăduitor care ne-au permis explorarea la pas a zidurilor cetății, printre care am zărit frânturi de istorie și de dealuri presărate cu case cu acoperișuri roșii.
Poziția cetății nu este întâmplătoare. Dealul pe care este construită asigură vizibilitatea asupra căilor comerciale ce străbăteau în Evul Mediu centrul Transilvaniei, legând orașele săsești și regiunile dinspre Moldova și Țara Românească. Așezarea oferă în egală măsură protecție naturală și acces rapid la văi fertile și pășuni, ceea ce a făcut din Rupea un punct esențial de control regional. Cetatea domină împrejurimile de sus, de pe Dealul Cuhalmului, mărturie a locuirii îndelungate a acestor meleaguri
Primele urme de locuire datează din epoca bronzului, aparținând culturii Coțofeni, iar urme dacice și romane confirmă continuitatea strategică a locului. Pe vremea dacilor aici se presupune că a fost ridicată Rumidava/Ramidava, care, odată cucerită de romani devine castrul Rupes, de unde, cel mai probabil și denumirea de astăzi a localității. Cetatea, așa cum este cunoscută astăzi, apare documentar în 1324, sub numele Castrum Kuholm, când sașii refugiați aici se răscoală împotriva regelui Carol Robert de Anjou. Acest moment nu este doar o consemnare militară, ci și o mărturie a faptului că fortificația era deja funcțională, cu structura de apărare capabilă să reziste presiunii regale. Denumirea de Cohalm s-a menţinut pânăîn 1929, dată după care s-a adoptat numele de Rupea.
Construită și extinsă în mai multe etape, „Cetatea de sus” în secolul al XIV-lea, „Cetatea de mijloc” în secolul al XV-lea și „Cetatea de jos” în secolul al XVIII-lea, complexul reflectă o dezvoltare organică, adaptarea cerințelor defensive, economice și sociale ale comunităților din zonă. Zidurile celor trei incinte sunt ridicate direct din stâncă, au formă spiralată care porneşte din incinta de jos, trece prin incinta de mijloc (cea mai întinsă ca suprafaţă) şi se finalizează în incinta superioară( cea mai veche). Cetatea de sus cuprinde faimosul Turn al Slăninii, un obiectiv tipic comunităţii săsești care a trăit în acea zonă, o fântână săpată în piatră, cu o adâncime de peste 50 de metri, și care nu a secat până în ziua de astăzi. Cetatea de mijloc cuprinde Turnul cu gratii, Capela și un alt Turn Pentagonal. Cetatea de jos este cea mai nouă componentă a cetăţii și datează din secolul al XVIII-lea si include locuinţa paznicului cetăţii și magazia militară. În secolul al XV-lea Rupea era un important centru comercial şi meşteşugăresc, cu 12 bresle
De-a lungul timpului, cetatea a fost martoră și uneori protagonistă în conflictele care au străbătut Transilvania: invaziile otomane, confruntările dintre principii transilvăneni și coroana maghiară, răscoale țărănești, dar și epidemii care au forțat populația să se refugieze în interiorul zidurilor. Fără a fi direct legată de o mare personalitate istorică, Rupea a fost o scenă constantă în jocul de forțe dintre regalitate, principate și comunități autonome. După sec XVII, cetatea și-a pierdut rolul defensiv.Principele Gabriel Báthory și mai târziu armatele habsburgice au trecut prin aceste locuri, iar cetatea a fost inclusă în rețeaua de apărare regională, deși nu la scara fortificațiilor de prim rang. Ea a avut și rol de adăpost pentru locuitorii care fugeau de epidemia de ciumă în sec XVIII, fiind abandonată în 1789 ca urmare a unei raid turcesc/distrusă parțial de o furtună. Furtuna din 1790 a distrus acoperișurile, iar indiferența și timpul au transformat treptat fortificația într-o ruină. Timp de aproape două secole, zidurile au fost lăsate în paragină, invadate de vegetație și afectate de intemperii. În această stare, cetatea a fost aproape exclusă din conștiința culturală, redusă la un decor pitoresc, dar inert.
Abia în anii 2010 a fost inițiat un amplu proces de restaurare, finanțat prin fonduri europene, cu scopul de a reda cetății funcționalitatea culturală și turistică. Lucrările au vizat consolidarea zidurilor, reconstruirea acoperișurilor, refacerea turnurilor și amenajarea unor spații expoziționale. Deși unele intervenții au fost critice pentru rigiditatea estetică, restaurarea a reușită să reintegreze monumentul în viața comunității, astfel încât Cetatea Rupea este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO și este considerată una dintre cele mai valoroase monumente istorice din România.
Astăzi, Cetatea Rupea este deschisă publicului și funcționează ca punct de atracție turistică, spațiu muzeal și scenă pentru evenimente culturale. Festivaluri medievale, concerte, ateliere educaționale și târguri locale transformă periodic cetatea într-un spațiu viu, în care trecutul este activat fără a fi mitizat. Panourile explicative, reconstrucțiile discrete și traseele de vizitare bine marcate oferă vizitatorului o experiență clară, informativă, fără exces de folclorizare.
Am mulțumit gazdelor noastre primitoare care ne-au prezentat Cetatea ca pe un monument de reziliență care nu a înalțat mituri, ci a conservat mărturii despre oameni şi istorie.Am mulţumit soarelui care ne-a luminat drumul.Am promis că vom reveni.
Informații
Programul de vizitare al Cetăţii Rupea:
- Perioada 01 noiembrie – 31 martie: 9:00 – 17:00
- Perioada 01 aprilie – 31 august: 9:00 – 20:00
- Perioada 01 septembrie – 31 octombrie: 9:00 – 19:00
Tarife:
- Persoane Adulte – 15 lei / persoană
- Persoane Adulte cu audioghid – 20 lei / persoană
- Copii până la 18 ani – 8 lei / persoană
Tarife Grupuri:
- Grupuri de minim 20 persoane adulte – 12 lei / persoană
- Grupuri de minim 20 persoane minore – 5 lei / persoană
Plată online:
RO37TREZ13321330250XXXXX
Trezoreria orasului Rupea, UAT oras Rupea, CUI 4443388
Persoană de contact – Dl. Călbează Adrian: (0728) 950 646