Doamna Petreanu are fricile mătușii mele din Calea Plevnei care se temea să primească mâncare de la oricine, ca nu cumva să o otrăvească și să îi ia casa. Doamna Petreanu seamănă cu vecina din strada Perșani care locuia singură în apartament, dar deschidea rar ușa nepoților. Doamna Petreanu aduce cu bunica unei prietene, bunică ce promitea casa oricui o întreba, ca să mențină atenția asupra ei. Doamna Petreanu își ascunde bine vulnerabilitățile, precum o face și doamna administrator, în apartamentul său mare și greu de întreținut. Aproape că mă întreb dacă nu voi semăna și eu la un moment dat cu doamna Petreanu.
Da, este foarte frumos construit acest personaj, ușor straniu, dar credibil, puțin detestabil, dar delicios. Doamna Petreanu este și foarte norocoasă pentru că a întâlnit-o pe doamna Ana Ciontea și că între ele s-a născut o dragoste la prima vedere, dar cu siguranță de durată: „Ca actriță, m-a impresionat singurătatea acestei femei și felul în care obține afecțiunea celorlalți. Am putea să o întâlnim pe doamna Petreanu într-un cartier din București, într-o casă șubrezită, dar cu plăcuța de “monument istoric” la intrare, pradă bună pentru vânătorii imobiliari. Între ce gândește, simte, face și spune doamna Petreanu există un decalaj, iar acest mecanism a fost cel despre care m-a interesat să-l studiez și să-l scormonesc în crearea acestui rol. Abia aștept să-l joc începând cu 19 și 20 septembrie.”
Doamna Petreanu este protagonista din spectacolulul „Marele cutremur” în regia Teodorei Petre cu premiera la Teatrul Dramaturgilor Români, Sala „Iosif Naghiu” pe 19 și 20 august.
„Marele cutremur” este o piesă de teatru scrisă de Lavinia Braniște în anul 2017, ca parte din programul Drama 5, o rezidență de scriere dramatică organizată de Reactor de Creație și Experiment și face parte din volumul Drama 5 – 6 piese de teatru (2017), publicat de Editura LiterNet. „E o bucurie și o onoare pentru mine că piesa a fost descoperită de Teodora, care a purtat-o cu ea o vreme și i-a căutat un loc și o echipă.Pentru o scriitoare stresată că toate personajele vorbesc cu vocea ei (și care la douăzeci de ani de la debut încă nu și-a răspuns la întrebarea dacă e greșit să fie așa), experiența montării unui text dramatic e din altă dimensiune. Povestea se transformă, sună altfel, are altă energie, capătă multe alte straturi de interpretare. Este emoționant și copleșitor și abia aștept spectacolul și cu spectatori în sală.” mărturisește Lavinia Braniște, cunoscută publicului ca dramaturg în spectacole ca Interior zero și Sonia ridică mâna.
Piesa urmărește povestea unei bătrâne, doamna Petreanu, care locuiește singură într-o casă monument istoric, mare, veche și instabilă, situată în centrul Bucureștiului, casă care atrage mulți doritori de a o locui și moșteni. Timp de o oră și jumătate asistăm la un spectacol care nu este nici comedie, nici dramă, în care îți dai voie să râzi, ca imediat să îți strângi buzele cu vinovăție, care te poartă nostalgic în vremuri trecute, ca să te aducă repede picioarele pe pământ. Cum să te amuze povestea unei pensionare singure într-o casă cu risc seismic? Cum să râzi de niște oameni care sunt disperați la gândul că nu vor avea unde locui? Cum să nu râzi când vezi ce face lăcomia din oameni? Regizoarea Teodora Petre a intuit filonul comic al textului, marcându-l prin scene savuroase(apariția preotului, consultul la domiciliu, duelul verbal preot-doctor, spovedania), dar nu a pierdut nimic din gravitatea acestuia, tradusă în momente pe alocuri grotești(vizitatorii agitați în jurul bătrânei adormite) sau dramatice( monologul soției doctorului, dialogul depre viitor dintre nepot și prietena lui). „Ca regizoare de teatru și totodată fană înfocată a Laviniei Braniște, a fost o surpriză incredibilă să descopăr acum câțiva ani că Lavinia a scris și o piesă de teatru în stilul ei caracteristic, cu umor și o luciditate dezarmantă, totul într-o atmosferă complet nouă dar în același timp arhicunoscută, care se face simțită încă de la primele rânduri.”(Teodora Petre).
Conflictul principal, având fir roșu întrebarea „Cui va da casa doamna Petreanu?”nu exclude o multitudine de teme, printe cale, cea a pierderii și abandonului. Nu doar pierderea casei provoacă spaime, ci și pierderea controlului, pierderea relațiilor, pierderea demnității. Frica de abandon potențează spaima precarității financiare.Relațiile sociale, cu rude, cu „prieteni” care au interes sunt analizate sub prisma interesului, solidarității, dar și a ipocriziei.
Singurătatea este și ea pusă sub lupă: bătrâna nu are sprijin real, iar izolarea o face vulnerabilă. Pe de altă parte singurătatea în cuplu, dar și diferențele de gen sunt analizate cu ironie și realism. Cutremurul, deși poate perceput la prima vedere ca un pericol exterior/apocaliptic, devine un catalizator pentru eliberarea unor tensiuni interioare, sociale, psihologice. Criza locuințelor, piața incertă a chiriilor, a doua emigrare, dezrădăcinarea, dificultatea asigurării îngrijirii bătrânilor la domiciliu, dificultatea tinerei generații de a se încadra în muncă și de a obține o locuință, hățișul birocratic, lacunele legislative în materie de proprietate sunt subteme care se adună într-un șuvoi de umor și luciditate.
Spectacolul prilejuiește un adevărat regal actoricesc Anei Ciontea, actrița aflându-se la a doua colaborare cu Teodora Petre. Pensionara de 25 de ani(de pensie), încă zglobie, ușor perversă, răutăcioasă, alintată, este o Bubulină de pe cheiurile Dâmboviței care știe să ațâțe conflicte, să stârnească speranțe, capabilă de seducție, dar maestră în a induce deruta în celor din jur. Știe doamna că este o pradă? Știe, cu siguranță! Privirile scrutătoare, vorbele cu dublu înțeles, vivacitatea controlată o transformă de la o scenă la alta în animal de pradă. Ușoarele accente de bovarism sunt înnăbușite de o permanentă stare de pândă. Pare credulă și cam prostuță, dar de fapt este inteligentă și știe din instinct până unde e joc și unde începe lupta. Când vorbește, se simte un amestec de forță și frică, de condescendență și dispreț. Vocea îi tremură, ochii sunt languroși, trupul toarce, dar replicile sunt pline de ironie. Pe parcursul întregului spectacol Ana Ciontea domină fără ostentație, cu o aură de virtuozitate ce vine dintr-o excelentă înțelegere a personajului său.„ Este un rol provocator, incitant, plin de umor. Lumea, așa cum o vede doamna Petreanu, este una subjugată valorilor materiale și nu celor spirituale. Ea încearcă cu stângăcie să recupereze prăpastia dintre cele două porți și asta o situează de cele mai multe ori în situații comice. ”(Ana Ciontea).
Se apropie un cutremur mare și casa este în pericol, dar în pericol este și noțiunea de proprietate. În jurul bătrânei gravitează “binevoitori” care poate nu sunt ce par și care vor să-i intre în grații pentru a moșteni casa. Rudele și “Binevoitorii”(intepretați de Ioan Coman, Alin Florea, Iosif Paștina, Ioana Ancea, Alexandra Răduță / Isadora Băltățeanu, Sevi Stan) au intrări în scenă oarecum similare. Vin cu sacoșe de cumpărături, cu daruri diferite(de la icoane, la bomboane și fructe), au gesturi exagerat de grijulii, dar privirile lor alunecă mereu spre mobile, spre pereții casei, spre tavan. Sunt dinamici, gălăgioși, aduc zvonuri despre cutremur, vorbesc tare, gesticulează. Toți au aerul de “știm noi mai bine”,de aici și apariția Loredanei!, toți au convingerea că „mi se cuvine casa”. Acest du-te-vino este potențat de muzica zglobie semnată de Cezar Antal, îndulcită de șlagăre vechi(ABBA, Angela Similea cu șlagărul„Casa mea”).
Iosif Paștină interpretează rolul nepotului, un tânăr, ambițios, grăbit, student la doctorat cu visuri de “a începe o viață nouă” în apartamentul bătrânei.Limbajul său este un amestec de familiaritate și indiferență. Uneori, privirea sa de arivist îl trădează ca fiind cel mai cinic dintre toți, nu se mai ascunde în spatele “grijii” spirituale sau medicale. Isadora Băltățeanu are o autenticitate cuceritoare în rolul tinerei studente din provincie, nepregătită cu totul de a înfrunta Marele oraș în care se poate petree oricând Marele cutremur. Fragilă, nesigură nici pe profesie, nici relație, nici pe confortul unui cămin real, nu de facultate, sfioasă în hainele sale neasortate și demodate, te surprinde când capătă agilitatea unei „loredane” pe un acoperiș fierbinte, fără scrupule, gata de orice compromis pentru stabiltatea sa financiară și profesională.
Grijuliu la suprafață, dar distant, rece, mai mereu grăbit, doctorul își transformă profesia în instrumente de presiune (“doamnă, sănătatea dumneavoastră nu vă mai permite să stați singură”). Oricât de implicat ar dori să pară, nu face decât să pune în lumină fragilitatea trupului, inevitabilitatea degradării, cu un real i cinism profesional. Ioan Coman se bazează pe farmecul său irezistibil și pe experiența multor roluri de comedie, dar este ușor precipitat în gesturi și rostire, găsind echilibru în partenera de scenă în cuplu, Ioana Ancea, o prezență calmă și elegantă. Dentista întoarsă din Germania ăși trăiește propria dramă, aceea de dezrădăcinată, soție neglijată, profesionistă copleșită de griji.
Savuros Alin Florea în rolul preotului cu abilități de psiholog, păstorul spiritual ce vine să o “îmbărbăteze” pe doamna Petreanu. Aparent calm, înțelegător, dar subtil interesat de soarta casei sau de moștenire (poate pentru parohie, poate pentru familia sa), vorbește în pilde, se folosește de un ton blând, dar manipulator, dă impresia că “știe ce e mai bine pentru sufletul ei”.Tensionează conflictul moral între credință și ipocrizie, între adevărata mângâiere și interes ascuns. Intrarea sa glăsuind pe nas ca popii, scena spovedaniei în care vorbește pe wtshapp cu soția, umplerea casei cu icoane, propriile spovedanii, sunt momente comice realizate fără nicio îngroșare, cu acuratețe și farmec. Galeria se completează cu meșterul bun la toate, în formă și sigur pe el tânărul actor Sevi Stan.
Casa devine și ea un personaj ! Înainte de începerea spectacolului, ai timp să admiri în liniște interiorul său (scenografie și lumini Ioana Pascha): un pat înalt, cuverturi și pături tipice anilor 80, televizor alb negru pe care este așezat mileul croșetat, telefon cu fir, bibelouri, covor persan, un tablou imens și suprarealist deasupra patului. Casa pare a avea ochi și urechi, dar și suflet. Un suflet pe care vizitatorii nu îl pot surprinde. Cei din jurul doamnei Petreanu vor să smulgă ceva din viața bătrânei: o promisiune, un act de proprietate, o cameră, o iluzie. Buline roșii ar trebui să fie lipite pe existența lor, gata de compromis, năruind orice dimnsiune spirituală pentru un avantaj material. O bulină roșie stă agățată de hainele oricui dintre noi.
MARELE CUTREMUR
De Lavinia Braniște
Regia: Teodora Petre
Scenografia și iluminatul: Ioana Pashca
Muzica originală: Cezar Antal.
Distribuția:Ana Ciontea (Doamna Petreanu), Ioan Coman, Alin Florea, Iosif Paștina, Ioana Ancea, Alexandra Răduță / Isadora Băltățeanu, Sevi Stan.
Durata spectacolului e de aproximativ o oră și 40 de minute, fără pauză.