Rațiunea are coadă de drac și din țâțele ei curg îndoieli, scepticism și avertismente sumbre. Simțirea se adapă din pagini de reviste desuete, se hrănește cu piese dulci de teatru și pariază pe veșnicie. Între coperți galbene viața poate lua orice înfățișare, iar oamenii se îneacă în romantisme. „Mă iubeşti? Cât de mult? Până când? Toată viaţa? Veşnic”. Doar că veșnicia își va produce efectele sub condiție suspensivă, iar „multul” cochetează cu teoria cazului fortuit.
În montarea lui Alexandru Mihai aceeși actori interpretează și cuplul tânăr, și pe cel matur, cu precizarea că nu 20 de ani se scurg între cele două etape ale poveștii, ci doar opt ani.Textul dramaturgului nu intenționează să stârnească doar râs, ci și reflecție:
„EL: Te iubesc ca un nebun.
EA: Nebunia trece.
EL: Dar dragostea rămâne.
EA: Ce mai rămâne din dragoste după ce a trecut nebunia ? Obișnuința.”
Cu siguranță jocul actorilor se va roda reprezentație cu reprezentație.George Rotaru este prea tern, liniar în prima parte, ca să convingă în revolta soțului înfuriat și lezat. Cristina Casian are cea mai bună partitură în scena întoarcerii de la teatru. Florentina Gleznea cucerește prin versatilitatea mișcărilor, dar exagerează uneori cu tonurile înalte.
Stupizeniile, erorile, platitudinile din dialogul celor doi par rupte din scheciurile de televiziune umoristice din nopțile de revelion. Savoarea replicilor, profunzimea ideilor, contrapunctele pur filozofice se pierd, la fel sensul ascuns al cuvintelor. Reducerea personajelor principale de la patru la două fură mult din mesaj, reținând piesa la categoria de comedie amuzantă, departe de accentul ei dramatic. Decorul construit de Vladimir Turturică este mult pre funcțional și mult prea sugestiv în elementele lui (patul, statuia, butoiul, covorul).
EA vrea sî vorbească despre relație ca să se simtă mai bine.EL nu vrea, pentru că știe că nu se va simți mai bine, ci poate mai rău. Singurătatea deconectării se împresoară în tăceri și contradicții, alimentează fantasme și resentimente și , tare cred că doar la teatru are un sfârșit fericit.
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ
de: DUMITRU SOLOMON
Regia: ALEXANDRU MIHAIL
Scenografia: VLADIMIR TURTURICA
Cu:
GEORGE ROTARU
CRISTINA CASIAN
FLORINA GLEZNEA