APROAPE că ai vrea să nu se termine ci să se depene alte și alte povești. Ai fost, ești sau vei fi în fiecare dintre ele. Tu, întreg sau o părticică din tine. Ai așteptat, ai pretins, te-ai fâstâcit, te-ai întristat, te-ai rătăcit, te-ai găsit, te-ai însingurat, te-ai frânt, te-ai aprins și te-ai stins. Ai fost o EA dezamăgită, decisă, șovăitoare, tulburată, îndrăgostită, bulversată, indecisă așteptând sau lăsându-te așteptată de un EL veșnic imperfect, tăcut, împleticit în cuvinte și sentimente, indecis, temător, copleșit. Piesa „APROAPE” taie felii străvezii dintr-un întreg numit viață, ni le împarte cu mâinile întinse, ne îmbie să le simțim gustul, să rupem din ele dumicându-le către alții într-o perpetuă cuminecătură.
„APROAPE”(„Almost, Maine”) scrisă de John Cariani( regie Eugen Gyemant, premieră Teatrul Excelsior) este una din cele mai populare piese de teatru contemporan, compusă din mai multe episoade distincte, legate prin cadrul geografic, orășelul Almost, din nordul statului Maine. Acesta devine un fel de tărâm mitic, un spațiu suprarealist nu suficient de organizat pentru un oraș, prea populat pentru o sălbăticie, un loc atât de departe la nord, aproape că nu este în Statele Unite. În el locuitorii par a trăi un veac de singurătate, împietriți, înghețați, doar aurola boreală apărută pe un cer plin cu stele îi poate trezi, invitându-i la introspecții, analize, contemplații, dar mai ales îmbiindu-i să bea picături stranii din cupa iubirii.
Totul se întâmplă în acelaşi timp, când ceasul bate de ora nouă seara și aurola boreală apare. O femeie ține la piept punguța de hârtie maro în care se află bucățele ale inimii ei frânte. La o spălătorie, o fată lovește din greșeală cu o masă de călcat pe un băiat care suferă de insensibilitate congenitală la durere. Un cuplu păstrează dragostea pe care și-au oferit-o unul altuia învalize mari roșii. O chelneriță poate deveni iubirea așteptată de un băiat care și-a tatuat din eroare numele ei. Un băiat încearcă să își determine prietena să priceapă mesajul unui tablou. Doi buni prieteni și colegi de muncă realizează că se iubesc. Toate poveștile au ceva mistic, măcar unul din cuplu deraiază din sfera normalității, iar lumina ireală a aurorei boreale dă sens iubirilor șchioape care se înfiripă între acești oameni singuri,ciudați, triști și mereu în căutare, bântuiți de frici, cu un picior în vis și unul în visuri.
Scenografia concepută de Sabina Veșteman se rezumă la un cabană rotativă cu multe ieșiri-intrări și la câteva blocuri de gheață. Simplu, funcțional, discret. Locul este luminat inspirat în funcție de acțiune, dar mai ales de sentimentele dezgolite ale personajelor (Lighting design: Costi Baciu).
Cei zece actori, fiecare interpretând mai multe roluri, Loredana Cosovanu, Pamela Iobaji, Radu Micu, Mihai Mitrea, Bogdan Nechifor, Alex Popa, Dan Pughineanu, Iulia Samson, Ana Udroiu funcționează rotund, sunt legați prin fire invizibile, se completează și se pun în valoare reciproc. Da, după Teatrul Mic, la Teatrul Excelsior se crește o trupă superbă de tineri, fără vedete și vedetisme, dar cu o bucurie a jocului molipsitoare, cu modestie, cu seriozitate și plecare pe detaliu. Nicio grimasă, niciun zâmbet nu este livrat la întâmplare. Tablourile în doi au ceva din frumusețea miniaturilor, sunt decupate dintr-un întreg fără a-l afecta, ca apoi să se integreze în el firesc.
Regizorul Eugen Gyemant plutește printre personaje, scene, lumini. Când îi știi piesele(oricare ar fi subiectul lor), înțelegi de unde ninge atâta candoare, atâta delicatețe. Care nu sunt sinonime cu dulcegăria, patetismul ridicol sau superficialiatatea. Umanul din fiecare dintre noi, de care ne este frică sau rușine să îl afișăm se regăsește timid, dar triumfător în fiecare personaj, în tablou.
„Scenele se petrec în același moment al zilei, atunci când ceasul bate ora nouă seara, atunci când din lumina nordului, la început de noapte, se naște o atmosferă magică. Despre asta vreau să vorbesc în piesă, despre această clipă și despre ceea ce li se poate întâmpla oamenilor în fracțiunea de secundă dintre două bătăi ale inimii.” (John Cariani).
Este iarnă în Almost, Maine. În tine, spectator norocos, se cuibărește delicat o primăvară firavă, surâzătoare. De mult nu te-ai mai simțit ieșind dintr-o sală de teatru copil, adolescent, matur, toate împletite cu omul de astăzi, veșnic în așteptarea aurolei boreale. Zâmbești, privești spre cer și spre oamenii de lângă tine. Cu siguranță unul te va găsi.
APROAPE
de John Cariani
Traducerea: Cristi Juncu
Regia: EUGEN GYEMANT
Scenografia: Sabina Veșteman
Lighting design: Costi Baciu
Cu: Loredana Cosovanu, Pamela Iobaji, Radu Micu, Mihai Mitrea, Bogdan Nechifor, Alex Popa, Dan Pughineanu, Iulia Samson, Ana Udroiu