ACTORUL…

Publicat de Alina Maer pe ianuarie 25, 2024ianuarie 25, 2024

ACTORUL e ca vântul nestatornic, nu știi ce, cine îl stârnește, nici spre cine adie sau pe cine învolburează cu freamătul său insinuant. ACTORUL e ca apa curgătoare, mereu schimbător, capabil să pătrundă în cele mai tainice colțuri, nestăvilit, în stare să te tragă în șuvoaiele lui sau să te legene între unde de emoție. ACTORUL e ca pământul neclintit, te ține, te atrage, te cheamă și recheamă, îți dă din forța lui, stârnindu-ți gelozia pentru atâta adâncime. ACTORUL e ca focul mistuitor, se pustiește pe sine, te  amețește pe tine cu atâta dogoare, își aruncă imprevizibil scânteile neștiind ce sau pe cine va aprinde. Vânt, apă, pământ, foc, actorul duce pe umerii săi, deseori   fragili ca aripile de libelulă, golurile din sufletul și mintea noastră, a celor veniți să se umple, să se îngreuneze de viața netrăită, goluri apăsătoare,  adevărate hăuri care cer hulpav actorului hrană, multă hrană, până la devorare, până la sacrificiu.

Ce poezie absurdă despre el,  bietul ACTOR! De fapt, cine este ACTORUL? Hai să îi punem în față o diagramă  SWOT și să o luăm pe rând, pe englezește, că este la mare modă. De ce ți-ai dori să fii ACTOR?

• strengths– diversitatea specializărilor şi a profilelor educaționale, existența multor instituții de învățământ superior, integrarea educației prin artă în programe de învățământ, în diverse forme de psihoterapie;
• weaknesses–legislație deficitară, insuficiente teatre, instituții de cultură și spații de joc, fonduri insuficiente, scăderea apetitului pentru cultură, infrastructura deficitară
• opportunities– reabilitarea şi modernizarea instituțiilor de artă din fonduri comunitare, existența unor sisteme şi programe culturale în mediul independent, libera circulație în spațiul european, arta fiind un limbaj universal;
• threats- creşterea numărului de studenți urmare a relaxării programei de admitere, precaritatea financiară și nesiguranța mediului artistic independent, scăderea sau plafonarea veniturilor în raport cu un trai decent;

Am înlăturat poezia, ne scuturăm și de noul limbaj de lemn tip corporatist pentru a vorbi direct de interacțiunile umane ale ACTORULUI, de acele întâlniri în funcție de care drumul lui poate fi marș lent, zbor sau prăbușire;

• Regizorul: regele absolut, stăpânul inelelor, il capo del teatro poate fi inteligent sau mediocru, frustrat sau firesc, știutor de carte sau abulic, arogant sau uman. Că drumul ACTORULUI depinde de harurile, toanele, împrejurările în care se află regizorul nu cred că trebuie prea mult demonstrat;
• Directorul de teatru sau managerul de proiect: subiectiv sau obiectiv, cu fonduri sunstanțiale de la primărie sau AFCN sau cu datorii la utilități și colaboratori, obosit sau entuziast, pus pe Sfântul scaun al conducerii din întâmplare sau din fericire, iubit sau hulit de Cei Mari, și el poate răsuci silueta plăpândă a ACTORULUI cât să o frângă sau să o contureze;
• Partenerul de scenă, colectivul în genere: prin minte îi vine furia că orice nou venit îi poate fura rolul pe care el l-a așteptat(și meritat) o viață, că, vârf de obrăznicie, vrea și un onorariu mare și nici nu prea vine la repetiții, ba este și foarte tânăr și frumos pe deasupra;
• Criticul de teatru: are, cred, înrămată deasupra capului zicerea „Teatrul(românesc) este prost”, ce contează că teatrul e casa lui, masa lui, poarta lui; cu această prejudecată, cu superioritatea experiențelor și a cărților citite, greu să îi perceapă ACTORULUI zbaterile firave pe o scândură din ce în ce mai dură;
• Publicul: urban sau rural, citit sau neștiutor, blazat sau interesat, experimentat sau ucenic, de un lucru ești sigur, se ridică mereu în picioare, măcar că îl dor oasele;

Și uite așa, munca ACTORULUI cu el însuși se transformă în munca ACTORULUI cu ceilalți. Doar că, în aceste confruntări fără strategie, fără țintă, fără învingători, când regizorul încropește un spectacol prin indicații online, când directorul nu are bani de decoruri noi, când criticul pleacă mai devreme din sală, că s-a plictisit, când partenerul și-a terminat rolul său, cineva din public tot rămâne cu ochii ațintiți spre scenă. Și atunci, într-o clipă de grație, pentru acei ochi deschiși numai către el, ACTORUL redevine vânt, apă, foc, pământ. Atunci ACTORUL știe că el, numai el este TEATRU.