O joacă serioasă de-a teatrul. Un text mereu viu, adaptat și tradus inspirat. Un permanent balans între râs și plâns. O explozie de talent actoricesc. Dar mai ales o mare dovadă de prietenie între actori într-un timp al disoluției sentimentelor. Așa am perceput California suite de Neil Simon, prima piesă regizată de actorul Andrei Huțuleac, montată pe scena de la Unteatru în traducerea lui Tudor Lucanu. Decorul spectacolului este un concept colectiv al artiștilor implicați în producție, Ariana Presan este creatoarea costumele celor cinci personaje, iar Alexandru Medveghi semnează design-ul de lumini.
Povestea scrisă de Neil Simon adună patru cupluri din Londra, Philadelphia, Chicago și New York, care locuiesc pe rând într-o suită de hotel din Beverly Hills, cupluri etalon pentru dramele, provocările, fricile, trădările, speranțele eșuate ale vârstei mijlocii. Viața trăită sub semnul convenţiei sociale devine de un comic muşcător, din care ies la suprafaţă petele uleioase ale tragismului și toate frustările vieţii de cuplu
S-a vorbit în critica de specialitate despre piesa lui Simon ca de o simfonie în patru părți. Regizorul Andrei Huțuleac renunță la primul act(Visitor from New York), optând pentru structura triptică a concertului, ca să rămânem în aceeași sferă muzicală a comparației.
„Vizitatorii din Philadelphia” deschid în ritm de allegro ușa suitei 203 din Hotel California din Berverly Hills. Într-o scenografie simplă ce descrie o cameră de hotel, un soț care a avut o aventură de o noapte înainte de o reuniune de familie extinsă, își dă seama că nu prea mai are cum să ascundă urmele infideltății de soția sa ajunsă și ea la hotel. Absolut dezlănțuit Dan Rădulescu! Unul dintre actorii pe care i-am văzut destul de des pe scenă chiar în ultimii doi ani, deja perfecționat în a transmite„chinurile și plăcerile adulterului”, Dan Rădulescu reușește o bijuterie comică în rolul Marvin, soțul ce își îngăduie o mică aventură înainte de a se întâlni cu soția și familia sa la mitzvahul nepotului său. Bulgărele de zăpadă al minciunilor se rostogolește, crește, provocând o adevărată avalanșă. Interpretul rolului de mincinos notoriu are mult farmec, un soi de dulceață a comunicării care te oprește să îl judeci irevocabil. O lichea adorabilă care nu va înțelege niciodată ce a dărâmat în sufletul partenerului de viață, .
Corina Moise (Miri) interpretează o soție care ajunge la suită, prinzându-și soțul „en flagrant delicto” cu o prostituată beată. Jocul hotărât, dens, sigur al actriței crează un personaj mai complex decât tiparul clasic al femeii înșelate. Frumusețea, prestanța actriței, alura ei sobră, toate ajută personajul, fără a pierde latura suferinței și a orgoliului călcat în picioare.
„Vizitatorii din Londra” sunt Diana, o actriță nominalizată la Oscar, care se pregătește de Gala de decernare și se întoarce fără premiu, fiind consolată de soțul ei, Sidney, o persoană cu o homosexualitate neafișată, dar asumată. Emoțiile firești, nerăbdarea, așteptarea febrilă înainte de gală imprimă piesei tensiune și dramatism. Întoarcerea de la gală este sinonimă cu spectacolul resemnării. Sorin Miron în rolul arhivarului tăcut și mândru de a fi soțul unei dive surprinde ca ţinută, prestanță, apelează la un umor fin, trist, jonglează cu stările sale interioare profunde, te face să intuiești dramatismul din spatele așteptărilor sale resemnate.
Nicoleta Hâncu este cea căreia îi reușește marea performanţă în acest spectacol. Și câtă nevoie avea actrița de această ocazie! Diana își trăiește cu febrilitate emoția așteptării,dezvăluindu-și gradat fragilitatea, nevoia acută de validare, nesiguranța, dar mai ales nevoia de iubire. Diana învață lecția dură a pierderii sub ochii noștri. Monologurile sale lungi te zguduie, zâmbetul amar, mișcările nesigure anesteziate de aburii alcoolului dau personajului prin jocul Nicoletei Hâncu ceva din tragismul eroinelor lui Eugene O Neal. Diana învață să piardă un premiu alături de spectatori, dar nu poate învăța însingurarea și bătrânețea. Un rol greu, minuțios pe care actrița îl trăiește plenar, impresionant.
„Vizitatorii din Chicago” sunt două cupluri care încheie o vacanță de coșmar pe durata a trei săptămâni, plină de frustrări și resentimente. Scenografia fiind una minimală, fără mult decor şi fără muzică, miza regizorului sunt actorii, ce asigură printr-un joc alert, de grup, spectaculozitatea acestei a treia părți. Un adevărat război, o întrevedere ce parametri civilizaţi, ca apoi totul să degenereze într-o confruntare frenetică a celor două cupluri, într-un șuvoi de resentimente, imprecații. Ce patru actori par a se întrece în a construi personaje cât mai hilare ce nu mai reușesc să facă față aparenţelor în această întâlnire prietenească. Personajele toate regresează, ajung să se comporte ca nişte copii răzgâiați ce îşi îşi dau arama pe faţă, declanșând o avalanșă de momente comice. Se rostesc adevăruri și se aruncă acuzații care pun sub semnul întrebării o prietenie veche, bine camuflată de ipocrizie și conveniențe, iar textul rămâne vesel și ironic, fără să alunece în trivial.
Între cele trei povești, regizorul Andrei Huțuleac se plimbă ca un spiriduș shakesperian pregătind scenele actorilor, de fapt prietenilor săi pe care a reușit să îi unească după multă vreme de tăcere.
Râzi de și cu umanitatea simplă a lui Neil Simon. Te întrebi ce ai fi și tu dacă ai intra pe ușa suitei de la 203. Chiar dacă ne dorim să părem civilizaţi, cine știe dacă nu și pentru noi un dialog banal va degenera , făcând ca masca să ne alunece de pe față? Relațiile interumane colcăie de indiferenţă, neimplicare, ipocrizie, frustrări, neîmpliniri. Rămâne râsul tăios, departe de orice aer de nevinovăție. Să râdem, așadar!
CALIFORNIA SUITE
De Neil Simon
Traducerea: Tudor Lucanu
Regia: Andrei Huțuleac
Distribuția :Dan Rădulescu, Corina Moise, Nicoleta Hâncu, Sorin Miron
Costumele: Ariana Presan
Decorul: concept colectiv
Light design: Alex Medveghi
Mulțumiri: Carol Ionescu, Marian Pălie, Alin Florea