Dumnezeu a creat lumea, și femeia, și bărbatul. Dumnezeu a creat ura, și iubirea, și răzbunarea. Dumnezeu a creat pe Montague, și pe Capulet, și pe Shakespeare. Dumnezeu a creat TEATRUL. Pentru că numai Dumnezeu este în stare într-o oră și jumătate să picteze lumi în lumini și umbre, să Citește mai mult
Nu, nu știam cine este Artemisia Gentileschi. Nu citisem nimic înainte, lăsând la garderobă haina spectatorului premium. Era ultimul spectacol al anului, voiam să fiu surprinsă, să alunec într-o poveste neștiută, având drept garanți ai calității spațiul exclusivist al Teatrului Act, regia lui Alexandru Mâzgăreanu, meșter în a lustrui bijuterii Citește mai mult
Într-un timp în care râsul gâlgâie strident la glumițe fără perdea și la gaguri prăfuite, în care comicul își atrage drept parteneri de sindrofie sexul, politica și rudimentarul, o echipă de tineri riscă plănuind a ne face să râdem inteligent, vizionar, ironic, reflexiv. Aducând pe scenă personaje reale care se Citește mai mult
Priviri goale, secătuite de orice picătură de sentiment. Ochii care se uită spre tine fară să te vadă, pentru că de mult timp au uitat dimensiunea privirii. Rânjete lăbărțate pe chipuri încremenite în neputința de a simți. Dorințe încrucișate cehovian, afecte inutile, fuga în galop de teama sentimentelor. Mișcări dezarticulate, Citește mai mult
De-a cuvintele și de-a tăcerile, de-a supărarea și de-a împăcarea, de-a plecărea și de-a regăsirea, așa se jocă Patrick și Nina, dar niciodată de-a iubirea. Pentru că iubirea nu este o joacă! Chiar dacă o aștepți chicotind cu zâmbetul pe buze, chiar dacă îi întorci spatele bombănind și dondănind, chiar Citește mai mult
Iubirea destramă timpul, nervii, viața, sufletul, mintea, așteptările, hainele. Iubirea țese iluzii, proiecții, drumuri, speranțe. Iubirea îți îmbracă lălâu trupul și îți dezbracă creierii. Iubirea te îneacă în oceane de lacrimi și te pescuiește din mări de deznădejdi. Iubirea sună, răsună, nu sună. Iubirea pleacă înainte să vină și vine Citește mai mult
Nu, nu vreau să mă joc de-a cronica de teatru. Nu acum la Medea`s Boys! Este târziu, iar despre piesă s-a scris mult și consistent. Vreau însă să scriu despre șansa primită de spectacol și de spectator la a doua vizionare. M-am întâlnit cu băieții Medeei într-o seară târzie și Citește mai mult
Iluzia egalității între oameni, societăți, genuri, comunități se întreține din ce în ce mai greu, paradoxal tot prin iluzii. Un exces de corectitudine sufocă luciditatea, un refuz total al comparațiilor, al ierarhizărilor, al competivității ucide, de fapt, progresul real. Granițele de orice tip se fluidizează, limitele sunt considerat abuzuri. Tradiția Citește mai mult
Îl iubești de la prima pagină. E aspru și dur, duios și patetic. Miroase a dor de ducă și a revoltă. Îi dai chip, îl vezi printre pagini de carte și printre pietrele Cretei. Dacă te lasă indiferent, ai o problemă, de neviață și de moarte. M-am gândit la el Citește mai mult
Pe Ionesco nu trebuie să îl ștergi de praf, și nici Teatrul. Oricât i-ai închide în cutii de lemn, ochii lor tot te vor privi, cuvintele lor tot îți vor lovi timpanele. Absurd sau teribil de logic, amuzant sau dureros, interogativ sau reflexiv, Ionesco și Teatrul, au drumul lor bine Citește mai mult