Alina Maer

Prietenia are strălucirea unui tablou alb imaculat. Ea te orbește, te îngheață sau te amețește cu dungile ei invizibile. Prietenia  nu este fanfaroană precum iubirea,  dar își ascunde lacrimile geloziei  sub gene întoarse în metafore și aluzii. Prietenia are surâs de nimfă și colți de fiară. Prietenia provoacă, pretinde, preschimbă, Citește mai mult

Oricând „viaţa îţi poate fi schimbată în câteva clipe de către oameni care nici nu te cunosc…”. Oricând viața îți poate fi schimbată de un telefon.  Oricând marea istorie  poate intra cu bocancii plini de noroi în mica ta istorie. Oricând destinele pot fi jucate la ruleta rusească sau la Citește mai mult

Haos. Șoc și groază. Frustrare.Violență în  valuri de sânge și șuvoaie de râs. Nebunie revărsată năvalnic. Intoleranță hidoasă.  Disperare camuflată în tărie de caracter.  Prostie, grămezi  de prostie, absurdă și arogantă, naivă și înfricoșătoare, inconștientă  și  fudulă. Despre toate acestea, despre oameni  pierduți în mirajul idealurilor, despre trivialul vieţii de Citește mai mult

Când se trage cortina ai impresia că nimfele Parnasului s-au pus de acord să te convingă că în Eden cerul este roșu și copacii amurgesc a toamnă. Siluetele lor albe se decupează ca niște fâlfâiri de înger căzut, gata să să își ispășească pedeapsa trufiei. Trufia și vanitatea, ambiția și Citește mai mult

Începe lejer, cu poante și glume, cu rememorarea unor aventuri picante ale tinereții. Ești prietena ei bună căreia îi povestește  câte-n lună și-n stele, făcând-o părtașa unor vremuri  în care dulcea pasăre a tinereții  plana trufașă asupra menajeriilor  de sticlă și de  frustrare ale vârstei adulte. Chicotești, zâmbești, te bușește Citește mai mult

Ar fi o impietate să disecăm arid și mecanic. I-ai sparge frumusețea dăltuită în mister și inefabil.  Ai tulbura marea de tăcere sau te-ai îneca în marea de cuvinte. Ți-ai pierde  chipul, poate și sufletul, privindu-te în oglinzi convexe și concave care se joacă de-a lumina, de-a remușcarea, de-a durerea. Citește mai mult

„Rusia va fi frumoasă.” Sperau „drepții „lui Camus, cei ce nu aveau timp prntru iubire, abia având timp pentru dreptate, cei ce nu iubeau viața, ci dreptatea care era mai presus ca viața, cei ce credeau că dincolo de ură nu mai este nimic și că a muri pentru o Citește mai mult

Înarmați cu bețe sau doar cu aroganță, apărați de  scuturi de fier sau doar de ipocrizie continuăm să ne spargem dinții și sufletele încăierându-ne inutil și sălbatic, rămânând în picioarele goale nu ca un semn al smereniei, ci ca o nevoie atavică de a simți glodul aspru. Adulții din noi Citește mai mult

În Amfiteatrul Îngerului pumnii au consistența sărată a lacrimilor, iar  mănușile de box sunt pline de revoltă și durere. În Amfiteatrul Îngerului palmele sângerează frustrare, iar torsurile sunt încorsetate în convenții și prejudecăți. În Amfiteatrul Îngerului înfrângerea poartă hainele de glorie ale victoriei, iar victoria se înveștmântează în straie cernite. Citește mai mult