Categorie: TEATRU

Motto:„Fără mamă nu se poate iubi. Fără mamă nu se poate muri”. Hermann Hess MAMA! Mame iubitoare, acaparatoare, devoratoare, covârșitoare, castratoare, ne(în)țelegătoare, dominatoare, impunatoare, răvășitoare, înrobitoare, întrebătoare,  mereu vinovate de răul nostru, mereu în afara problemei sau cu soluții greșite, mame omniprezente pentru care orice părticică din viața ta are legătură, atât cât și alegerea… Continuă lectura NOAPTE BUNĂ, MAMĂ!

Tragedie, comedie, parodie! Julieta poară blugi și haine lălâi, mama ei înoată în crize existențiale, Doica  are fantasme cu Moscova, că doar se numește Sonia, umbra unui tată absent, dar omniscient se lățește asupra lor ghidându-le voluntar sau involuntar destinul, alegerile. Într-o piesă cu arhetipuri feminine shakespeariene, acest Sandu-Alexandru cel Mare, cel Bun, cel Sfânt… Continuă lectura JULIETA FĂRĂ ROMEO sau portret de artistă la tinerețe

Cu ceva timp în urmă, regizorul Cristi Juncu oferea publicului ploieștean iubitor de teatru clasic una dintre cele mai jucate  piese ale dramaturgiei românești, „Omul care a văzut moartea” scrisă de   prolificul autor Victor Eftimiu. Victor Eftimiu, eseist, povestitor, scriitor şi traducător român, membru titular al Academiei Române, Victor Eftimiu a fost în mai multe… Continuă lectura OMUL CARE A VAZUT MOARTEA (și nominalizarea UNITER!)

Dacă aș vrea să familiarizez un tânăr cu  lumea dilemelor morale a lui Lawrence Kohlberg, l-aș lua să vadă Tradarea lui Einstein, de la Teatrul Evreiesc de Stat. Teoria lui Kohlberg se centrează pe ideea că dreptatea este caracteristica fundamentală a raționamentului moral. Dreptatea în sine se bazează pe noțiunea de raționament solid bazat pe… Continuă lectura TRĂDAREA LUI EINSTEIN

Compromisul, acest refugiu al frustrărilor, explicație psihanalitică a lăcomiei, pretext de derapaje grave și izvor nesecat de umilințe, el, omniprezent și ubicuu, el este marele personaj, magnificul zeu al timpurilor noastre. Economistul și politicianul german Ludwig Erhard spunea despre compromis că este „arta de a împărți un tort astfel încât fiecare să creadă că a… Continuă lectura MAGNIFICUL sau d*ale compromisului

O idee inspirată nu devine  automat  o piesă de teatru captivantă, oricât de buni ar fi interpreții ei. Nu este prima dată când partituri actoricești remarcabile trag după ele texte goale, cu momente anoste departe de orice conflict dramatic, cu vulgarități gratuite, fără niciu mesaj estetic.  Premiera „Povestea personajelor mele pierdute” de la Teatrul Dramaturgilor… Continuă lectura POVESTEA PERSONAJELOR MELE PIERDUTE

„Invidia este umbra credincioasa a admiratiei.”spunea scriitorul Jens Peter Jacobson. Teribil se potrivește acest adevăr în povestea lui SALIERI, pusă în scenă în cadrul programului Caro Cultura, regia lui Marcel Țop, piesa avându-i în distribuție pe actorii Marius Bodochi și Răzvan Oprea, cu participarea sopranei Arlinda Morava. Am văzut  celebra poveste a rivalității dintre Mozart… Continuă lectura SALIERI

Când  distribuția include nume ca Alexandru Potocean, Richard Bovnoczki, mai ales dacă ai văzut și Pădurea spânzuraților, nu ai cum să lipsești de la TNB. Chiar dacă nu știi nimic despre piesă, prezența celor doi mari actori este un  argument de neclintit. Să povestim așadar, fără a dezvălui finalul … În cocheta Sală Pictura de… Continuă lectura ADIO, DOMNULE HAFFMANN

În același imobil, în același cartier, oraș sau continent locuim în capsule de singurătate. Ne doare propria izolare, ne miră  singuratatea celorlalți, deși ei sunt la fel ca noi. E nevoie de un altul în spatele oglinzii să ne țină de urât, să ne dezbrace de ceea ce nu suntem? Să fie toate aceste întoarceri… Continuă lectura OMUL CU OGLINDA sau timpul descompus

O altă poveste. Un alt anonim care crede aidoma eroilor lui Camil că„acei ce se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt” pentru că„acei ce se iubesc nu mai sunt oameni”. O poveste spusă pătimaș, în rafale de iubire și ură, în holul unui bloc. Lumea EI, un apartament ce adăpostește… Continuă lectura TI AMO, MARIA!