Categorie: TEATRU

GIGEL este dezarmant de sincer.  Spune lucruri grave și profunde, zâmbind. GIGEL se joacă de-a  bufonul, dar îi simți dezamăgirea față de ingratitudinea publicului de astăzi și de superficialitatea lui, public ce   pune ușor etichete, fără a avea răgazul căutării și al evaluării juste. GIGEL știe ce greu se plămădește rolul comic, prea des catalogat … Continuă lectura GIGEL

Având prima reprezentație în preajma Zilei Dorului, din 13 mai, spectacolul  „ARTĂ LA DOMICILIU” montat la Teatru de Comedie București    este un semn al dorului  actorilor de a fi din nou pe scenă, de a și primi  publicul acasă la ei, teatrul nefiind vreodată  redus la un divertisment de domiciliul. Oricât s-au elogiat teatrul online … Continuă lectura ARTĂ LA DOMICILIU

Un răgaz rupt unei după-amiezi de duminică, o lecție duioasă de istorie, un timp al întoarcerii spre valoare și principii, un portret total al unui OM: femeie, mamă și regină, MARIA. O piesă într-o scenografie minimalistă (realizator Ana Cântăbine) cu puține obiecte în scenă,un birou, un scaun,  unele cu diverse  funcționalități(un paravan poate deveni ușă,… Continuă lectura REGINA MARIA- jurnal de război

Din ce lut își trag seva rădăcinile cruzimii  umane? Deviațiile noastre spre violență au origine instinctuală sau țin de o determinantă culturală? Cine are mai multă dreptate, Skinner cu a lui condiționare strict socială a violenței sau teoria originii animale a  neodarwiniștilor combinată cu  instinctualismul lui Konrad Lorenz? Întrebări ce îți bântuie mintea mult timp… Continuă lectura BULL sau despre resursele noastre in(umane)

Istoria se scrie între rânduri de sârmă ghimpată, în lătrat de câine de luptă, în șuier de sirene și miros de carne încinsă. Istoria sângerează cruzime și  absurd. Istoria are nevoie de cuvinte: pumnale și făclii, frânghii și leacuri. Cuvintele pot îngropa istoria sau o îi pot da viața cea veșnică. Piesa „Cele mai frumoase… Continuă lectura „CELE MAI FRUMOASE ZILE ALE TINEREȚII MELE” sau condamnarea prin cuvânt

 Nu dati cu pietre în Vera! Nu o răstigniți pe cruci ipocrite! O să o apăr pentru că mă regăsesc în ea și fiecare lovitură ar fi ca un pumn încasat de mine. Oare doar eu vreau să o apăr, găsind curajul de a spune că îi înțeleg pasiunea pentru muncă, luciditatea acidă, consecvența dusă… Continuă lectura JOB INTERVIEWS sau munca, doar o pradă

Uneori la teatru ești gol și singur. Nu împărtășești cu nimeni ce așteptări ai. Nu îți rememorezi comentarii  livrești despre piesă, nu ții cont de interpretările anterioare, nu te rezumi la mesajul dramaturgului. Nu ești foarte informat și nici nu regreți. Vrei să  brodezi în dantelăria textului cu  firele din  țesătura ta de gânduri. Teatrul… Continuă lectura PARACLISERUL sau solilocviu la Catedrală

Motto: „Omul să trăiască acolo unde-s prietenii și lumina!” -Conor McPherson (The weir) În New York Times, la momentul primei puneri în scenă a piesei „ The Night Alive”(2013) se scria: „Inspirația pentru „ The Night Alive” a venit când domnul Conor McPherson își împingea fiica pe un leagăn într-un parc din Dublin . În… Continuă lectura THE NIGHT ALIVE sau lungul drum al vieții către viață

Se întămplă des, în film sau teatru, ca elementul comic să gliseze în grotesc, picanteria în vulgar, umorul în bășcălie, veselia în hăhăială. De aceste derapaje nu scapă uneori nici textele clasice de comedie, piese pe care  în îndepărtații ani de liceu am învățat a articula caracteristicile genului dramatic sau încadrarea în curente literare a… Continuă lectura NUNTA LUI FIGARO

O oră, doar o oră! O oră ce tulbură, frământă, incită, mișcă, topește, rănește. O oră ce coase pânza nimfei din nebunie, suferință, extaz, revoltă, iubire. O oră  în care scena de teatru devine ramă, filă de carte, pagină de jurnal, izvor de vers. O oră despre un singur om (Vaslav Nijinski), cu un singur… Continuă lectura NIJINSKI sau aripi pentru Filip