FAUST nu a fost un teatru. Nu am vazut un simplu spectacol de teatru, despre care poti sa comentezi, sa il incadrezi in tipare. Nici macar o experienta. FAUST a fost TRAIRE, o traire contradictorie, intensa, patimasa, viscerala. Spatiul si timpul au alternat intre comprimare si dilatare. Iadul si Raiul au avut granite fragile si invizibile, iar „bunul Dumnezeu si crancenul Satanail au fost frati ”
Intr-o fosta fabrica dezafectata, cu poduri rulante, schele, cuptoare si bancuri de sudura , Helmut Sturmer creaza spatii de un simbolism ravasitor. Camera „batranului dascal ” este un amalgan de artefacte, hartii vechi, ramasite umane, sub care se deschid gropi de unde zaresti chipurile celor ingropati sau luminile sufletelor lor. Luna pare un paznic insangerat, umbrele, vantul devin prezente vii si potentatoare ale conflictului. In Noaptea Walpurgiei spectatorul e doar o naluca, traieste in afara timpului sau biologic, devine parte integranta dintr-un angrenaj erotico-satanist covarsitor prin dimensiunile spatiului, prin efectele vizuale, prin muzica live coroziva si naucitoare. Ai nevoia de aer, te uiti in jur si nu te simti in real, adulmeci mirosul sangelui, esti decor viu, vibrezi cu fiecare fibra, te inspaimanta si revolta orgia, dar parca ai vrea sa nu se termine niciodata.
Actorii…au fost actori sau niste intrupari fantasmagorice ale trairilor noastre? Au existat roluri principale si secundare sau un un fel de Quetzalcoatl adunat din zeci de corpuri umane care vorbeau cu glasuri diferite?
Miklos Bacs, da, marele pedagog pe care il cunosti cel mai bine „dumicat ”in studentii sai raspanditi prin toate teatrele tarii. E noul Faust, ii daruie acestuia carnea sa, trupul sau, trairea scenica pierde controlul, iar in broboanele de sudoare din ce in ce mai dese, in lacrimile si spasmele membrelor nu stii daca zaresti marele actor sau doar efigia damnarii si a suferintei .
Ofelia Popii sau Mefisto! Un non name pentru cei mai multi dintre noi. Pentru faustieni, pentru toti faustienii, o actrita uriasa. O aparitie androgina ,versatila, contradictorie ca un puzzle din reptila, paianjen, caine, stafie, curtezana, transexual. Mefisto suiera, urla, implora, porunceste, domina, revolta. Il urasti, il dispretuiesti, iti provoaca scarba, te amuza si , Doamne Dumnezeule, parca te face sa il iubesti!
Nu stiu daca as semna pactul cu diavolul pentru a mai vedea o data spectacolul, asa cum a declarat un critic strain. Stiu insa ca, pe langa capitolul de cv„ Eu am vazut Trilogia antica a lui Andrei Serban”, acum voi adauga „ Am sarbatorit Noaptea Walpurgiei cu Faustul lui SILVIU PURCARETE”
SCENARIUL ŞI REGIA Silviu Purcărete
TRADUCEREA: Şt. A. Doinaş
DECORUL ŞI LIGHT DESIGN: Helmut Stürmer
COSTUMELE: Lia Manţoc
MUZICA ORIGINALĂ: Vasile Şirli
VIDEO: Andu Dumitrescu
ÎN DISTRIBUŢIE:
Mephisto: Ofelia Popii
Faust: Miklós Bács
Margareta: Eliza Blănaru, Eveline Buta, Iunis Minculete, Simona Negrilă, Francesca Pop, Andreea Preda, Alexandra Spătărelu, Oana Vlad, Cezara Crețu
Cu: Johanna Adam, Veronica Arizancu, Geraldina Basarab, Emőke Boldizsár, Anca Cipariu, Mihai Coman, Ioana Cosma, Ali Deac, Diana Fufezan, Raluca Iani, Dana Maria Lăzărescu, Alexandru Malaicu, Adrian Matioc, Mariana Mihu, Fatma Mohamed, Serenela Mureșan, Adrian Neacșu, Gabriela Neagu, Cătălin Neghină, Renate Müller-Nica, Ioan Paraschiv, Eduard Pătrașcu, Cătălin Pătru, Gabriela Pîrlițeanu, Cristina Ragos, Viorel Rață, Vlad Robaș, Cristina Stoleriu, Dana Taloș, Arina Ioana Trif, Cendana Trifan, Ștefan Tunsoiu, Iustinian Turcu, Marius Turdeanu, Codruța Vasiu, Pali Vecsei, Liviu Vlad, alături de studenții și absolvenții Departamentului de Artă Teatrală din cadrul ULBS și colaboratorii TNRS.
Cristian Stanca – Lupul.Cainele Faust – instructor Silviu Stan