Shakespeare? După Shakespeare? Pe lângă Shakespeare? Foarte departe de Shakespeare. În dorința de a pune în scenă piese clasice adaptate pentru publicul tânăr, uităm că ludicul nu se confundă cu miștoul, că feeria nu este o brambureală, că miraculosul nu trebuie îmbrăcat în neinteligibil, dar, mai ales, că Shakespeare nu urlă, nu zbiară, nu se hlizește. Replica rostită clar, întreg, rotund, cât să se audă până în ultimul rând, sublinierea conflictelor cât să nu te întrebi după o jumătate de oră cine și ce vrea pe scenă, puțină culoare, lumină, menținerea personajelor necaricaturizate, bucuria justă și dreaptă ar fi îndeajuns pentru orice categorie de public, pentru orice spectacol shakespearian. Actorii Andrei Radu, Paul Neagoe și
O idee greșită pare a prinde teren, aceea că tinerii au nevoie musai de țipete, îngroșări, de gâlgâieli, de adăugiri alăturea cu textul, de miorlăieli și mâțâieli ca să se apropie de un text clasic. A fi cool de dragul modernității și actualității cred că trebuie să aibă în spate mult studiu al clasicului, pentru a nu cădea în superficial și grotesc.
Știu, publicul larg se va ridica în picioare la fel cum au făcut-o la „A douăsprezecea noapte” sau la „Gâlcevile din Chioggia”. Se vor ridica în picioare și cei care nu vor să supere, să deranjeze. Sinceritatea va fi pusă la colț și în ea se va arunca cu roșii, cum odinioară publicul contemporan lui Shakespeare se manifesta după reprezentații nereușite. Involuție? Evoluție? Greu de zis.
CEI DOI TINERI DIN VERONA
adaptare de Vlad Trifaș dupa William Shakespeare
traducerea: Vlad Trifaș
regia: Vlad Trifaș
scenografia: Mihai Androne
muzica: Vlad Trifaș
asistent regie: Mihai Androne
lighting design: Ionuț Aldea
cu: Ioana Farcaș (Launce), Dragos-Maxim Gălban (Speed), Andrei Radu (Proteus), Tony Macpela (Valentin), Lăcrămioara Bradoschi (Silvia), Olga-Ioana Bela (Iulia), Paul Niculae (Ducele), Maria Miruna Lazar (Lucetta), Alin Teglas (Thurio), Nelu Neagoe (Proscrișii, Îngrijitorul parcului), Costel Dobrescu (Eglamour)