Cine s-ar fi gândit că un roman scris în 1797 de Jane Austen, o femeie necunoscută în lumea literară, refuzat de primul editor, revizuit după 15 ani de autoare care îi schimbă titlul din „Primele impresii” în „Mândrie și prejudecată”, acceptat ulterior de un alt editor pentru £110 și publicat, în sfârșit, în anul 1813(costul celor trei volume fiind de 18 șilingi) va deveni una dintre cele mai iubite, citite, comentate cărți ale lumii? Stilul viu, spiritul realist, umorul, veridicitatea și complexitatea personajelor, ironia înțepătoare, forța de caracter, energia și inteligența personajului principal ne captează încă, pe noi, cititorii contemporani. În afară de asta, „Mândrie și prejudecată” a fost sursă de inspirație pentru mulți autori. Helen Fielding în romanul său Jurnalul lui Bridget Jones, se inspiră din romanul lui Austen și citează de mai multe ori serialul pentru televiziune din 1995 cu Colin Firth (actorul ales de Fielding pentru a-l interpreta pe Marc Darcy în filmul omonim). Carrie Bebris scrie o urmare sub formă de roman polițist: Umbrele din Pemberley, Enigma din Mansfield Park.
Musicalul „Pride and Prejudice* (*un fel de) al lui Isobel McArthur a fost produs pentru prima dată în 2018 de compania de teatru Blood of the Young la Tron Theatre, Glasgow.S-a jucat la la Teatrul Criterion din West End din Londra în octombrie 2021 și a câștigat Premiul Olivier în 2022 pentru cea mai bună piesă de divertisment sau comedie la Premiile Olivier 2022, iar autoarea a primit premiul Emerging Talent la Evening Standard Theatre Awards 2022.
Această adaptare pare o reverență adusă materialului sursă și depășește versiunile tradiționale de la BBC și Hollywood. Include renumitul vers de deschidere ( „Este un adevăr universal recunoscut……”), dar scenariul urmărește o interpretare mai modernă, scriitoarea reușind un dialog între secolele la XIX-lea și la XXI-lea. „Nu trebuie să știi nimic despre cartea clasică și, sincer, nici nu trebuie să-ți placă”, Dar dacă cunoașteți cartea pe dinafară, atunci veți descoperi că a fost reimaginată cu grija și respectul pe care o merită. În egală măsură, dacă sunteți nemulțumiți de faptul că povestea este refăcută în acest mod, vă rugăm să fiți sigur că îmi place materialul sursă. Suntem foarte îndatorați lui Austen și dacă este bine, atunci este datorită ei. https://www.broadwayworld.com/westend/article/BWW-Interview-Isobel-McArthur-Talks-PRIDE-AND-PREJUDICE-SORT-OF-20211023.
Adaptarea este destul de fidelă originalului. Familia Bennett se confruntă cu o situație financiară precară din care poate scăpa doar prin căsătorii ale celor cinci fiice cu parteneri bogați. Mama Bennett este capabilă de orice compromis pe această linie, în timp ce tatăl Bennett este absent și indiferent. Lizzy este la fel de mândră cum o știm din paginile cărții, hotărâtă să se căsătorească din dragoste sau deloc. Darcy este același erou enigmatic, rafinat, reținut și cinic. Celebra poveste de dragoste nu exclude și una despre clasă, gen și diviziuni sociale. În timp ce atât de multe adaptări aleg să se concentreze pe elementele romantismului, musicalul aruncă ocheade asupra unora dintre subtemele romanului cum ar fi inegalitatea de gen, diferențele de clasă, injustiția. Scenariul lui McArthur recompune scene și conversații în jurul textului existent al lui Austen, explicând elemente istorice precum faptul că femeilor nu li se permite să moștenească proprietăți. Adaptarea cuprinde o distribuție de ansamblu feminină, povestea fiind spusă de servitoare, care, printr-o varietate de schimbări rapide de costume, interpretează toate personajele din această comedie de la Bennett și Bingley până la severul domnul Darcy. Nu ne miră această opțiune, doar romanul se referă la situația a cinci fiice, viitorul lor atârnă în balanță ca rezultat direct al genului lor. Mai mult, acțiunea este plasată în timpul războaielor napoleoniene, ceea ce înseamnă că slujitorii casnici la aceea vreme erau femei. Așa că, barierele de clasă sunt dărâmate, la fel și decalajul dintre nobilii din secolul al XIX-lea și spectatorii din secolul al XXI-lea. Poveștile nu sunt despre servitoare, dar felul în care stăpânii să tratează slujitorii oferă întotdeauna un bun indiciu despre cum ar trebui să-i judecăm pe fiecare dintre ei. Pe lângă firul narativ principal, se prezintă detalii despre viața în Anglia de la începutul secolului al XIX-lea, inclusiv despre faptul că femeilor nu li se permitea să moștenească bani sau proprietăți, se incită multă critică socială în modul în care femeile din clasa de jos înțeleg ce se întâmplă înainte ca „superiorii” lor să se trezească la realitate. Convențiile de curte din secolul al XVIII-lea se prăbușesc peste ideile secolului XXI despre libertatea și autonomia femeilor. Comportamentul personajelor romanului este adesea punctat cu o mare economie, care uneori ar putea fi asemănată cu direcțiile scenice în Teatru. Fiicele Bennet sunt un amestec ironic de fecioare, fiice rebele și amazoane aprige. Primim din plin glumele și ocheadele lor, nu ne ofuscăm la replici licențioase, parcă o simțim pe Austen ascunsă în publicul modern, amuzându-se și împroșcând cu sarcasm mușcător prin karaoke.
Acesta este stofa de lucru a regizorului Alexandru Mâzgăreanu. Nu are cum să nu îi iasă un produs premium din foarfeca sa ascuțită și iscusită. Are tot ce îi trebuie la îndemână. Teatrul Excelsior s-a dovedit a fi pepinieră de musicaluri de succes. Andreea Săndulescu(decor)construiește un spațiu modular plin de surprize și ascunzișuri în care cele cinci actrițe se schimbă cu repeziciune, intră, ies, manipulând abil recuzita (microfoane, plușuri, harpă, cărți supradimensionate, săbii, rame de tablou, valijoare, oale de noapte, vaze). Costumele create de Alexandra Boerescu au patina timpului, sunt comode și permit ușor trecerea de la un personaj la altul .Spectacolul este un iureș ce cuprinde nu doar scena, ci și pe spectatori, cele cinci actrițe sunt într-o mișcare continuă, descurcându-se foarte bine cu ușile rotative, reușind schimbări rapide (Mișcare scenică: Mariana Gavriciuc).
Alexandru Suciu ( Muzică originală și aranjament muzical ) s-a jucat cu muzica și sunetul pentru a conduce povestea în vremurile moderne spre „cultura karaoke”, sunetele și utilizarea instrumentelor muzicale reale sau improvizate punctând comic răstunările de situație. Amplasarea inteligentă a muzicii pe tot parcursul menține rimul. Microfoanele sunt amplasate în jurul platoului sau ascunse în elemente de recuzită. Maria Alexievici( Pregătire muzicală) își face cu brio treaba, astfel că, atunci când starea de spirit o cere, actrițele chiar scot un microfon pentru o melodie, fiecare melodie aleasă cu inteligență pentru caracterul ei potrivit. Când drăguța soră Bennet, Jane îl întâlnește pe vecinul eligibil, domnul Bingley, ea ia microfonul pentru a cânta „Will You Still Love Me Tomorrow ?” Iar când protagonista Elizabeth Bennet este ocolită de domnul Darcy, ea spune „ You’re So Vain” .
Distribuția aleasă de Alexandru Mâzgăreanu strălucește prin coeziune, spirit de echipă, omogenitatea talentului, capacitatea de a rupe granițe între roluri principale și secundare. Într-o formă de zile mari, în roluri multiple în general, Camelia Pintilie, Dana Marineci, Oana Predescu, Ana Udroiu și Iulia Samson sunt electrizante și contagioase în entuziasmul lor răvășitor. Evidențierea unei perioade în care femeile trebuiau să găsească siguranța financiară în forma uniunii cu un bărbat, prin prezentarea unei distribuții feminine atât de puternice, demonstrează cu siguranță că femeile chiar pot face totul.Personajele dialoghează cu publicul, nu numai între ele, respectând convențiile specifice. Cuvintele nu sunt risipite, în schimb se face risipă de energie și chef de joc.
Camelia Pintilie( Flo, Doamna Bennet, Fitzwilliam Darcy ), actorie de zile mari! Își asumă seducția pitorescului în portretizărea hilară și îngroșată exact cât trebuie a doamnei Bennett, ca să găsească impersionante resorturi în traducerea scenică a psihologiei enigmaticului Domn Darcy. Nuanța vocii lui Darcy se distinge instantaneu, replicile lui curg subtil, superba actriță devine un trup masculin, cu gesturi și atitudini tipice. Totul se întâmplă la vedere, neforțat, deschis, elegant. Ana Udroiu( Clara, Jane Bennet, George Wickham, Lady Catherine de Bourgh ). Momentele ei muzicale sunt aplaudate la scenă deschisă, scena interpretării lui Lady Catherine este parodică și luxuriantă. Minunată interpretarea Danei Marineci,o actriță pe nedrept invizibilă în jurii de selecție și acordare premii. Este hilară și scânteietoare în postura domnului Bingley când apare pentru prima dată cu mâna înfiptă într-un tub Pringles. Trece în zona caricaturizării în postura lui Caroline. Există, de asemenea, o abordare interesantă în Charlotte Lucas, evident îndrăgostită de Elizabeth, posibilitate care dă o nouă explicație pentru căsătoria cu domnul Collins. Iulia Samson( Anne, Mary Bennet, Lydia Bennet, Domnul Collins, Doamna Gardiner) găsește acele pârghii în mimică, gestică , rostire să îl ridiculizeze pe îngânfatul domn Collins, fără a ignora celelalte personaje cărpora le subliniază trăsărtura definitorie, superficialitatea dublată de prostie la Lidya, obtuzitatea gândirii la Mary, cumsecădenia Doamnei Gardiner.Nu ne mai mirăm de calitatea interpretărilor Oanei Predescu (Effie, Elizabeth Bennet ). Rol după rol, hit după hit, actrița dovedește și în ofetantul rol Elizabeth Bennet echilibru, stăpânire de sine, tensiune interioară. Rostirea se modulează după sentimente. Combustia interioară este bine controlată în toate fazele ei, de la mocnire la exlplozie.
Jane Austen nu a vrut să fie moralistă și nu a cautat să reformeze lumea, doar a privit-o detașat cu luciditate și ionie. Mulți dintre analiștii ei pe subiectul despre condiția feminină au pus accent greșit pe o viziune romantică brodată cu panglici și vise spre bărbați bogați pentru a fi o soție tradițională în stilul Regency. McArthur și-a propus să descopere câteva adevăruri aspre în romanul iconic. „Uite, relațiile nu s-au schimbat cu adevărat în ultimii 200 de ani. Luptele de clasă nu s-au schimbat, luptele de gen nu s-au schimbat, inegalitatea, suferința, nedreptatea – dar în termeni cât mai largi: imperfecțiunea umană a rămas aceeași, Austen este un maestru în a identifica toate cele mai absurde lucruri despre a fi uman”. https://lovelondonloveculture.com/2021/11/26/interview-with-isobel-mcarthur/
Spectacolul de la Teatrul Excelsior este îngăduitor și nu aruncă cu pietre. Doar ridică din sprânceană și privește pieziș. Poate fi în spirit de glumă sau ca o tragere de mânecă. Spectatorul alege între mândria de a se crede perfect și prejudecata că lucrurile nu pot fi schimbate. Până atunci…să fredonăm, să dansăm în familia Bennett, noi alegem ritmul.
„Mândrie și prejudecată (un fel de)”
de Isobel McArthur, după romanul „Mândrie și prejudecată” de Jane Austen
Traducere: Adrian Nicolae
Regie: Alexandru Mâzgăreanu
Decor: Andreea Săndulescu
Costume: Alexandra Boerescu
Muzică originală și aranjament muzical: Alexandru Suciu
Lighting design: Alexandru Mâzgăreanu
Pregătire muzicală: Maria Alexievici
Mișcare scenică: Mariana Gavriciuc
Distribuția:
Camelia Pintilie– Flo, Doamna Bennet, Fitzwilliam Darcy
Dana Marineci- Tillie, Charlotte Lucas, Charles Bingley, Domnișoara Bingley
Oana Predescu -Effie, Elizabeth Bennet
Ana Udroiu– Clara, Jane Bennet, George Wickham, Lady Catherine de Bourgh
Iulia Samson– Anne, Mary Bennet, Lydia Bennet, Domnul Collins, Doamna Gardiner