Motto: Cântarea Cântărilor:„Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.”
Volumul „O istorie a sărutului în teatru”, autor Călin Ciobotari a fost lansat în 2022, la Editura Cartea Românească Educațional, cu ocazia Festivalului Național de Teatru, ediția a 32-a, pe 12 noiembrie 2022, în prezența lui Matei Vișniec. Atorul este critic de teatru, cadru didactic la Facultatea de Teatru a Universității de Arte „George Enescu” din Iași; profesor asociat la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, dar și redactor-șef al revistei Dacia literară, realizator și moderator al emisiunii Scena (Apollonia TV Iași). A fost premiat cu Premiul UNITER pentru Critică de Teatru (în 2019 și 2022) și implicat ca director/curator la Festivalul Național de Teatru (în 2020, 2022 și 2023) .Are peste 20 de cărți publicate (inclusiv Marginalii lui Cehov – 2016, Regizorul și textul – 2017, Hamlet în livada de vișini – 2018, Recitindu-l pe Gorki – 2021) .
„A vorbi despre sărutul în teatru înseamnă, până la urmă, a avea o formă de nostalgie a unei simplități pe care o simți pierdută. Ce poate fi mai simplu, dar și mai sugestiv, decât doi oameni/ două personaje care abandonează pentru câteva clipe cuvântul, inițiind o acțiune scenică a sărutului?” Călin Ciobotari.
Pornind de la o experiență personală ca spectator, Călin Ciobotari observă superficialitatea și falsitatea scenelor de din ultimele două decenii, descriindu-le ca fiind adesea formaliste și lipsite de o încărcătură emoțională și dramatică reală. Obiectivul nu este să ne ofere o „tehnică de sărut scenic”, ci să conștientizăm „problematicile sărutului”, de la semnificația simbolică la modul în care este articulat scenic. Volumul mizează pe analiza comparativă și evolutivă: de la tragedia și comedia antică, prin Shakespeare, până la Cehov și Sebastian. Cartea include contribuțiile unor actori și actrițe române, care aduc reflecții, confesiuni și perspective despre actul sărutatului scenic: Maia Morgenstern, Rodica Mandache, Emil Coșeru, Ofelia Popii, Pușa Darie, Claudia Ieremia, Cendana Trifan, Marius Turdeanu, Elena Popa, Ada Lupu, Zoltan Lovas, Delu Lucaci, Clara Popadiuc, Ionuț Caras, Erica Moldovan .
Combinația dintre reflecțiile istorice (antichitate, Shakespeare, Cehov, Sebastian), contribuțiile contemporane ale actorilor români și starea de critic teatral fac din acest eseu un instrument valoros pentru studenți, actori, regizori și teoreticieni. Demersul este curajos: să scrii o carte despre sărutul scenic înseamnă să atingi un teritoriu adesea considerat „minor”, dar care în realitate concentrează probleme fundamentale, de la intimitatea actorului până la convenția teatrală.Lucrarea cuprinde reflecții teoretice, istorice și anecdote din viața și experiența scenică.În sumar:
Repere dintr-o bibliografie a sărutului
Autorul pornește de la surse culturale diverse (literatură, filozofie, antropologie, artă vizuală), încercând să traseze „genealogia” gestului sărutatului.Apar trimiteri la picturile și sculpturile celebre care au fixat sărutul în imaginarul colectiv (Rodin, Klimt, Brâncuși, Magritte).În această parte, sărutul e tratat ca simbol universal, înainte de a fi analizat în spațiul teatral.
Ambiguitățile primului sărut
Analizează dificultatea și încărcătura emoțională a „primului sărut” pe scenă.Aici sunt discutate tensiunile dintre actorii care trebuie să joace această intimitate, precum și așteptările publicului.Se conturează ideea că primul sărut scenic devine adesea o „piatră de încercare” pentru credibilitatea spectacolului.
De la sexualitate la romantism
Evoluția reprezentării sărutului pe scenă: în antichitate și evul mediu avea conotații mai degrabă carnale sau simbolice; în modernitate (Shakespeare, romantici, Cehov) devine un act de confirmare a iubirii.Autorul arată cum, în timp, teatrul a trecut de la a sugera erotismul prin gesturi indirecte, la a expune frontal intimitatea.
Săruturi maligne
Capitolul problematizează zonele obscure ale sărutului scenic: sărutul trădării, al morții, al violenței sau al falsității.Exemple: Iuda și Hristos, săruturile impuse în contexte de putere sau abuz, sărutul ca mască a răului.Este una dintre cele mai originale secțiuni, pentru că scoate în față reversul unui gest considerat „frumos”.
Kissographie – sărutul cinematografic
O privire comparată: cum a fost tratat sărutul în cinematografie față de teatru. Se observă că filmul a „normalizat” sărutul realist, făcând ca teatrul să pară uneori artificial în această zonă.
Se discută și despre influența cinematografică asupra publicului: spectatorul de teatru așteaptă un sărut „ca în filme”, ceea ce pune presiune pe actori.
Arta sărutului, sărutul în artă
Capitol de sinteză, în care se revine la legătura dintre sărut și alte arte.Gestul este privit ca un act simbolic major, prezent în istoria culturală a omenirii, dar filtrat prin convențiile teatrale.
Sunt incluse referințe către lucrări artistice celebre despre sărut (pictură, sculptură etc.), cum ar fi Ultimul sărut al lui Romeo și al Julietei (Hayez, 1823), Sărutul (Rodin), Sărut la fereastră (Munch), Sărutul (Toulouse-Lautrec, 1892), Sărutul (Brâncuși, Klimt), Amanții (Magritte). Apoi,începând cu Antichitatea, reflectează asupra implicitului dramatic în tragedie și comedie: Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan și modul în care gestul sărutatului (literal sau metaforic) funcționează scenic. Analiza istorică nu e exhaustivă (nu acoperă toate epocile și culturile teatrale), ci selectivă și eseistică. Dar aceasta e și frumusețea volumului, nu e tratat academic rigid, ci un text viu, polemic, stimulativ care dezvăluie o zonă adesea neglijată a teatrului,gestul intim al sărutatului scenic, și îi acordă o profundă atenție estetică, teoretică și psihologică. Cartea pune sub lupă deopotrivă funcționalitatea dramatică, semnificațiile simbolice și impactul asupra actorilor și publicului, iar claritatea și ironia fină a stilului lui Călin Ciobotari face din carte nu un manual, ci o lectură fluidă și accesibilă publicului larg.
O istorie a sărutului în teatru este o lucrare care poate fi folosită excelent atât în mediul universitar (la cursuri de teatrologie, estetică teatrală), cât și ca inspirație pentru regizori și actori care vor să reîncarce cu sens un gest scenic aparent banal. Așadar, să ne sărutăm! Cu sens!