Personalitatea lui Ion Caramitru transcende simpla condiție de actor și regizor. El a fost, în același timp, un lider cultural, un vizionar și un arhitect al diplomației culturale. Dacă în România numele său se leagă indisolubil de Teatrul Național„I.L. Caragiale” din București, în Republica Moldova amintirea sa este asociată cu renașterea unor legături culturale firești, dar mult timp frânate de istorie. Caramitru a perceput teatrul nu ca pe un spațiu limitat la artă, ci ca pe o forță de coeziune identitară, un instrument prin care se restabilește comunicarea între oameni și comunități despărțite de frontiere politice.
Colaborarea dintre Ion Caramitru și Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, nu a fost doar una instituțională, ci și una profund personală. Îi lega aceeași pasiune pentru teatrul ca instrument al adevărului și aceeași convingere că scena este o agora unde se afirmă identitatea națională. Petru Hadârcă, și-a amintit de prima întâlnire pe care a avut-o cu maestrul, se întâmpla în 1981 la Moscova.„A venit cu un spectacol la Moscova împreună cu Tudor Gheorghe. După spectacol au mers cu noi, un grup de studenți veniți din Moldova, flămânzi de adevăr, de limba română și am recitat și am cântat din Eminescu și din marii poeți români, până dimineața la orele patru. Ceea ce ni s-a picurat în suflet în acea noapte, acea rază de lumină și de înțelegere, a rosturilor și a rădăcinilor noastre, nu mai putea fi zmuls, era al nostru și a început să crească în noi”.
Petru Hadârcă a găsit în Ion Caramitru nu doar un partener, ci și un mentor și un sprijin moral. Cei doi au gândit împreună proiecte care să depășească barierele conjuncturale și au pus bazele unui dialog cultural permanent între Chișinău și București. În multe dintre discursurile sale, Caramitru sublinia că „Teatrul Național din Chișinău este și al nostru, cum Teatrul Național din București este și al lor”, o formulare prin care reafirma unitatea simbolică a celor două instituții. Într-o declarație pentru Radio Chișinău, după primirea titlului de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, în Sala istorică în care Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România, , Ion Caramitru afirma:„Este emoționant și pentru faptul că această ceremonie are loc în sala unde s-a semnat decizia Sfatului Țării de Unire cu Țara Mamă. Nu cred că poate exista un moment mai propice de a mai spune o dată ceea ce este evident, de a mai rosti o dată în cea mai frumoasă limbă română că suntem frați, de a mai expune o dată public dorința noastră de a fi încă odată ce am fost și mereu la fel și că accidentele istorice nu fac decât să întărească aceste sentimente, nu să le distrugă”.
Această relație a culminat în 2015 cu lansarea Reuniunii Teatrelor Naționale Românești, un festival născut dintr-o viziune comună: aducerea laolaltă a trupelor din România și Republica Moldova într-o celebrare anuală a limbii române și a artei teatrale.Reuniunea a avut ca punct de plecare proiectul Teatrul românesc la Bucureşti şi Chişinău, un schimb de turnee între Teatrul Naţional “I.L. Caragiale” din Bucureşti şi Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” din Chişinău, tot o idee comună a celor doi directori ai instituţiilor partenere. Festivalul devenea un eveniment artistic, expresia unui gest de solidaritate, de recunoaștere și valorizare reciprocă.
Încă de la prima ediție, Reuniunea a fost concepută ca o sărbătoare a culturii române din întreg spațiul geografic. La Chișinău au ajuns cele mai importante spectacole ale Naționalului bucureștean, dar și producții ale teatrelor din Cluj, Timișoara, Craiova, Iași, Sibiu sau Târgu Mureș. În același timp, spectacolele din Republica Moldova au fost prezentate în România, într-un schimb echilibrat și fertil.
Ion Caramitru a știut să ofere festivalului vizibilitate și prestigiu, implicând actori de renume și transformând evenimentul într-un reper anual, așteptat de public și de breaslă. Prin Reuniune, spectatorii din Chișinău au avut acces la varietatea de estetici și stiluri teatrale din România, iar artiștii moldoveni au fost integrați într-un circuit național și internațional.
Pentru Caramitru, Reuniunea era mai mult decât un festival: era o declarație de apartenență și un proiect strategic de consolidare culturală. În discursurile sale de deschidere, el vorbea despre „teatrul ca punte de unire” și despre necesitatea de a „spune împreună povestea noastră, în aceeași limbă și cu aceeași forță artistică”.
Un rol esențial în concretizarea acestei viziuni l-a jucat Institutul Cultural Român (ICR). Sub conducerea diferitelor echipe de la București și Chișinău, ICR a înțeles importanța Reuniunii și a altor proiecte teatrale bilaterale. Susținerea a venit în mai multe forme:finanțare pentru transportul și prezentarea spectacolelor;logistică și promovare, care au asigurat vizibilitatea evenimentului în presă și în mediul cultural;mediere diplomatică, prin care evenimentele au căpătat recunoaștere oficială și au fost sprijinite la nivel guvernamental.
Ion Caramitru a avut o relație constantă cu ICR, pe care l-a considerat un partener strategic în procesul de integrare culturală. A pledat ca resursele instituției să fie direcționate către proiecte durabile și cu impact, iar Reuniunea a fost exemplul cel mai elocvent. Prin implicarea ICR, festivalul a depășit dimensiunea locală și a căpătat o anvergură națională și internațională, devenind un reper de diplomație culturală românească.
Astăzi, moștenirea lui Ion Caramitru în Republica Moldova este vizibilă nu doar prin edițiile Reuniunii Teatrelor Naționale, care continuă să aibă loc anual, ci și prin atitudinea de respect și încredere reciprocă instaurată între artiștii de pe cele două maluri ale Prutului. La Chișinău se vorbește încă mult despre Ion Caramitru, cu admirație, recunoștință și, mai ales cu prietenie.
La 20 sept 2018 Ion Caramitru, directorul Teatrului Național ”I.L Caragiale” din București, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Ceremonia a fost parte a evenimentelor organizate în cadrul Reuniunii Teatrelor Naționale.
A șasea ediție a Reuniunii din 2021 i-a fost dedicată. “Reuniunea din acest an se află sub aura spirituală a lui Ion Caramitru, artistul purtător de legendă şi, la rândul său, creator de legendă – umană şi artistică. Am pregătit evenimentul Reuniunii Teatrelor Naţionale Româneşti, ediţia a VI-a ca pe o sărbătoare a Teatrului Naţional Mihai Eminescu, care și-a recucerit, de-a lungul celor 100 de ani de creaţie şi de zbucium, în pofida intruziunilor politice barbare, şia recucerit, prin energiile limbii române şi prin efortul artiştilor săi, dreptul la libertatea de creaţie şi de idei, şi a contribuit la supravieţuirea spirituală a mai multor generaţii de spectatori”, preciza cu acel prilej Petru Hadârcă.
În data de 19 sept 2022, în foaierul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău a fost vernisată expoziția de fotografie „Pino Caramitru – Dincolo de scenă”, cu imagini impresionante, realizate de Florin Ghioca, fotograful oficial al Teatrului Național din București.
În acest an, la cea de a X-a ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești figura lui Ion Caramitru va fi evocată într-o expoziție instalație multimedia gândită și realizată de Florin Ghioca, cu titlul ECOUL UNEI ABSENȚE, care va fi vernisată pe 11 septembrie, ora 19:15 în Foaierul TNME și va putea fi vizitată în perioada festivalului.
Pe data de 12 septembrie, la ora 12:00, suntem invitați la o conferință cu tema EXPERIENȚA OAMENILOR ILUȘTRI – ION CARAMITRU, ARTISTUL, MANAGERUL, OMUL CETĂȚII, urmată de un spectacol-coupé, alcătuit din fragmente selectate din spectacole realizate în cadrul proiectului Biografii, memorii, în perioada 2010 – 2020, cu Ion Caramitru în rolul principal. De ce perioada 2010 -2020? Pentru că ne referim la acea etapă în care Ion Caramitru, după zeci de ani de colaborare cu Teatrul Național Radiofonic, sute de roluri în spectacole de teatru radiofonic și o pauză de câțiva ani, timp în care nu a mai venit la Radio, din motive personale, a revenit la Teatrul Național Radiofonic, la rugămintea lui Petru Hadârcă. Rugămintea de a colabora la aceste spectacole-document din seria Biografii, memorii, care au fost prezentate apoi, în cadrul Reuniunii.
Ion Caramitru a reușit să îmbine dimensiunea artistică, managerială și diplomatică, lăsând în urmă un model de colaborare care astăzi pare firesc, dar care, fără viziunea și energia sa, ar fi fost greu de realizat.
Colaborarea cu Petru Hadârcă și crearea Reuniunii Teatrelor Naționale Românești au demonstrat că teatrul poate fi un pod real între comunități și un spațiu de reafirmare identitară. Sprijinite de Institutul Cultural Român, aceste inițiative au devenit repere de diplomație culturală și au consolidat legătura dintre București și Chișinău. Moștenirea lui Caramitru este aceea a unui om de teatru vizionar, care a transformat scena într-un instrument al solidarității naționale.