Prețul aurului, și al sincerității, și al tăcerii. Prețul aurului, și al durerii, și al singurătății. Prețul aurului, și al asumării, și al orgoliului. Strălucire și praf, victorie și cădere, lume și închisoare, toate în cuvinte simple, în tristeți șoptite, în acorduri multicolore. Itinerarii mentale și rele, lupte în ring, în minte și în inimă, metamorfoze ale gândirii și ale trupului, toate în pași de dans. Este greu de încadrat în tipare spectacolul lui Eugen Jebeleanu de la Centrul Educațional Replika, „Prețul aurului”. Este și nu este un one man show. Pare și nu pare un performence. Mai degrabă seamănă a dialog între lumi, a solilocviu fără strop de emfază, o cădere din timp în cuvânt mărturisită precum o spovedanie.
Nu am citit nimic înainte de spectacol. Numele de Eugen Jebeleanu era sinonim doar cu teatru. Uitasem afișul dintr-un birou al Teatrului Naționa din Timișoara cu un Eugen cu chip de adolescent, dansând. În spectaolul de la Replika, Eugen Jebeleanu dansează în memoria tatălui său, printre amintiri, cele mai multe triste și cu iz de regret. Dansează la propriu și povestește despre el, familia lui, despre dans. Dansul este un fir roșu cu care coase straiele ponosite, rupte ale copilăriei sale, apoi pe cele incitante ale adolecenței, până când firul împunge hainele gloriei efemere și capricioase. Va curge aur, va curge sânge, vor curge lacrimi. Dansul devine o realitate paralelă, un refugiu, dar și o temniță. Nu este doar strălucire, nu alunecă mereu pe parchetul lustruit, uneori dă cu tine de pământ și e nevoie de un munte de iubire să te ridici și să continui.
Scena devine o sală de dans. Puțini spectatori de teatru știu că Eugen Jebeleanu a făcut dans sportiv de performanță Nimeni nu știe că parcursul său în acest domeniu a fost o luptă continuă cu frica de eșec, cu neajunsurile financiare, cu bullyngul, cu problemele familiei sale. Textul îmbină o parte narativă ce prezintă evoluția familei în jurul copilului dansator, alta expozitivă care descrie lumea dansului sportiv din interior.
Alături de protagonist, în scenă sunt invitați de către acesta o pereche(în dans și în viață) de dansatori profesioniști, Laura și Ștefan Grigore, care, prin momentele de dans nu doar că dinamizează spectacolul, ci devin la rândul lor naratori, povestind publicului din viața lor de sportivi, o povestire lucidă, fără poleială, fără patimă, fără încrâncenare.În spatele scenei rulează permanent imagini reale ale familiei lui Eugen Jebeleanu, înregistrări din concursurile sale, din cantonamente, mărturisiri ale intervievaților, scene cu mari campioni de dans.
Privirea peste umăr nu este vindicativă, ci mai degrabă nostalgică. Eugen Jebeleanu a iubit, iubește și va iubi dansul. Chiar dacă nu dansează propriu-zis, corpul lui vorbește: postura, mersul, gesturile, toate păstrează presiunea perfecțiunii. Fiecare mișcare trădează o „memorie a corpului” marcată de disciplină, efort și dorință.De aici știința de a dialoga tăcut cu dansatorii și imaginile, uneori privindu-le ca pe amintiri, alteori ca pe fantasme sau oglinzi ale propriei conștiințe. Nu e vorba de simple reacții, ci de o relație scenică vie și încărcată de sens. Eugen Jebeleanu nu joacă pentru public, ci cu publicul. Rupe convenția teatrală când e nevoie, poate povesti direct, cu un fel de sfială sau de umor amar, stăpânind perfect acest balans între intimitate și performativitate.
Mărturisirile au sens, nu sunt doar un exhibiționism lacrimogen. În spatele poveștilor de familie, în dosul portretelor nu tocmai ușor de acceptat, dincolo de tabloul unei societăți aspre și nedrepte se ascunde un superb elogiu adus artei, efortului de a fi bun în ceea ce faci, perseverenței în numele unui vis.
PREȚUL AURULUI
Text și regie: Eugen Jebeleanu
Cu: Eugen Jebeleanu, Laura și Ștefan Grigore
Scenografie: Velica Panduru
Colaborator artistic: Yann Verburgh
Consultant dramaturgie: Mihaela Michailov
Coregrafie: Laura și Ștefan Grigore
Asistent regie: Ugo Léonard
Video design: Elena Găgeanu
Asistentă scenografie: Sabina Reus
Light design: Eugen Jebeleanu, Radu Apostol
Echipa tehnică: Alex Gorghe, Luiza Mihăilescu
Echipa de producție: Gabi Albu, Viorel Cojanu
Mulțumiri: Emilia, Andreea și Emanuel Jebeleanu
COPRODUCȚIE: Centrul de Teatru Educațional Replika și Compagnie des Ogres