Autor: Alina Maer

„Viața mea e un roman.”Cât de des ați auzit această afirmație, de multe ori nesusținută de niște întâmplări spectaculoase. Pe această nevoie de a transforma în roman sau spectacol de teatru orice poveste umană cu potențial de lacrimi  par a fi construite spectacole regizate de Radu Afrim în ultima perioadă. Să aduci critici sau simple… Continuă lectura LA CÂȚIVA OAMENI DISTANȚĂ DE TINE, la mult mai mulți distanță de TEATRU

      „MEDEEA FURIE” de la Teatrul Apropo  este un spectacol bun, foarte bun. Încep ex abrupto firava mea analiză din mai multe motive. Unul pentru că, se spune, oamenii nu mai au răbdarea sau cheful să citească orice fel de material până la capăt. Altul pentru că s-a scris extrem de puțin despre… Continuă lectura MEDEEA: FURIE și urlet, și abis

       Teatrul lui David Mamet strânge ca un pantof cu o măsură mai mică, înțeapă ca o pătură  aruncată peste un trup gol. Nu te lasă plutind în valuri de entuziasm,  nu te poți bălăci în emoții călduțe, nici să fugi nu poți. O mână nesfârșit de lungă  îți întoarce fața  obligându-te să… Continuă lectura HENRY JOHNSON sau lacrimile amare ale ipocriziei

Totul se schimbă, totul este în mișcare: teatrul, firea umană, lumea. De la binedefinitul „oameni în acțiune” cu anexele parte integrantă-universal, conflict, personaje, persoana a III.a, luciditate, deznodământ, teatrul alunecă spre particular, confesiune, persoanaI, performence,  fluiditate, ambiguitate. Este bine? Este rău? Cine și în baza la ce să se pronunțe? De la un sistem de… Continuă lectura ADRENALINĂ sau caruselul înșelător al alegerilor noastre

Cufundat în fotoliul confortabil, cu ochii spre scenă, dar și spre spectatorii din jur, te lupți cu un gând  tulbure:„Ce-ar fi dacă?”. Ce-ar fi dacă un nebun ar vedea teatrul ca pe un pericol ce trebuie anihilat? Ce-ar fi dacă un cinic straniu s-ar juca de-a moartea sau spaima într-o sală de teatru? Ce-ar fi… Continuă lectura SIDY THAL, contemporana noastră

Dansăm. Dansăm printre amintiri, printre regrete și speranțe. Dansăm cu sufletul și mintea. Dansăm cu cei de lângă noi, cu cei plecați pentru totdeauna, cu propriul trup dansăm. Dansăm cu inimi libere și cu trupuri încorsetate. Dansăm zâmbind, tăcând, urlând. Uităm de noi, ne îndepărtăm, ne strângem unul lângă altul, dansăm. Dansăm între cuvinte nespuse,… Continuă lectura DANSÂND(în ploaie de amintiri) LA LUGHNASA

Ca să pătrunzi în intimitatea spectacolului LOZUL CEL MARE  regizat de Andrei Munteanu trebuie să înțelegi rolul și rostul scriitorului Shalom Aleichem pentru cultura idiș. Umorul, combinat cu inteligența și intuiția sa au determinat pe mulți să-l compare pe Aleichem cu scriitorul și umoristul american Mark Twain. Sholem Aleichem a jucat un rol esențial în… Continuă lectura LOZUL CEL MARE, norocul cel mic

„Plăcere”! Ce cuvânt hulit și șubred în lumea teatrului! Cum să îndrăznim să ne producă teatrul plăcere? Iartă-ne, Horațiu cu tot neamul tău de Pisoni, dar pe aceste timpuri teatrul trebuie să zguduie, să strige, să pună mâna pe baionete, săbii și alte arme. En garde, spectatori! Fiți cât mai triști, cât mai apatici, gândiți-vă… Continuă lectura DRAGOSTE ȘI ALTE (NE)PLĂCERI

         „Eu nu sunt ceea ce joc.” De aici începe cu adevărat povestea, de la aceste cuvinte rostite de o făptură cu ochi mari de Gelsomină, cu privire inteligentă, cu glas clar și unduios. De aici nimeni nu este ceea ce pare, nimeni nu vrea să pară ceea ce este. Într-un joc… Continuă lectura A DOUĂSPREZECEA NOAPTE sau suportabila dualitate a ființei