”Mă numesc Costache Alina Mariana, am 18 ani și mă aflu în locuința părinților mei dintr-o comună din județul Prahova. Sunt confuză,scriu scrisori colegelor de liceu, îmi-este teamă și, mai ales, rușine. 21 -25 Decembrie 1989 ”. Mi-am spus în gând cuvintele acestea aseară târziu, în drum spre casă. JURNALUL Citește mai mult
”NU SUNT EU”…încearcă să spună dna Maia Morgenstern în spectacolul de la Teatrul Dramaturgilor Români sub direcția scenică a dlui Victor Ioan Frunză. Actrița care se descrie ca pe un tablou pictat cu pete de culoare, care câteodată se mai și tulbură ! Amintirile evocate se armonizeaza, actrița fiind propriul Citește mai mult
Sub ”Coviltirul lui Dumnezeu ” patru actori din generații diferite își pun întrebări despre rolul și rostul teatrului în societatea contemporană, despre profilul și misiunea actorului , relația acestuia cu publicul. Discursul este lejer, la limita improvizației, dă impresia de dezbatere între prieteni, cu argumente și contraargumente.Se vorbește de cehoviana Citește mai mult
”Nimic nu se compară cu singurătatea unei săli de clasă goale, fără copii și fără profesori.” îmi spunea de curând un prieten, cadru didactic . Am zambit trist și gândul mi-a alunecat spre o altă enclavă a singurătății, sala de teatru fără spectatori și fără actori.Pe 27 martie se sărbătorește Citește mai mult
Mama gătește cele mai gustoase prăjituri cu griș și cele mai insipide clătite. Mama este mândră de gustul absolut special al fructelor și legumelor cultivate de ea ( gust bun, ce-i drept) și nu acceptă altă părere. Mama acceptă foarte rar spre niciodată altă părere. Mama coase dintotdeauna și continuu, Citește mai mult
” A început ultima săptămână de școală. Fiecare dorește să spună ceva. Nu se aude nimic, totul este difuz, incert. Cineva mi-a spus azi că plecăm în lume. Mi-e dor de lume, dar mi-e teamă de ea”. Așa scriam pe 11 iunie în caietul meu de amintiri, cu 30 de Citește mai mult
Ar fi trebuit să stau astăzi acasă în așteptarea pozelor și filmulețelor Soniei. Pozele fetelor cu coafuri sofisticate și rochii somptuoase, pozele băieților cu pieptănături dichisite, purtând sacouri elegante, poze cu verdele crud al brazilor sau surprinzând eleganța unei doamne profesoare într-un cadru baroc. Dar mai ales poze cu Citește mai mult
DILEMA mea nu mai apare în formă tipărită. Aflasem de ieri, dar speram că azi, la chioșcul de ziare, numărul săptămânii în curs să foșnească , totuși, în mâinile mele. Certitudinea că revista mea nu mai apare mi-a creat un disconfort aproape fiziologic, acel strâns de suflet, de parcă mi-am Citește mai mult
Pentru că… este mereu însorit poți da o fugă prin Pompei are un Muzeu de Arta fabulos, cocoțat în varf de oraș, la Capodimonte l-a străbătut pănă și Caravaggio are o inghețată bunăăăă amestecă în el uratul și frumosul Italiei, strălucirea, dar și sărăcia acută, bijuterii arhitectonice, dar și munți Citește mai mult
Nu pot să închin în cinstea ta un pahar de vin roșu în timp ce privesc lumea multicoloră și eclectică inundându-ți bulevardele și piețele. Nu pot să mă gândesc la tine savurând o cafea la o terasă copleșită de soarele Mediteranei sau adăpostită de ploile Nordului. Nu pot să umblu Citește mai mult