„Plăcere”! Ce cuvânt hulit și șubred în lumea teatrului! Cum să îndrăznim să ne producă teatrul plăcere? Iartă-ne, Horațiu cu tot neamul tău de Pisoni, dar pe aceste timpuri teatrul trebuie să zguduie, să strige, să pună mâna pe baionete, săbii și alte arme. En garde, spectatori! Fiți cât mai Citește mai mult
„Eu nu sunt ceea ce joc.” De aici începe cu adevărat povestea, de la aceste cuvinte rostite de o făptură cu ochi mari de Gelsomină, cu privire inteligentă, cu glas clar și unduios. De aici nimeni nu este ceea ce pare, nimeni nu vrea să pară Citește mai mult
Violența naște violență. Violența se joacă de-a cauza și efectul altei violențe. Violența înseamnă rană, trădare, negare, fugă, prezență sau absență. Violența nu are nici gen, nici timp, nici loc. E asexuată, apatridă, atemporală. Violența se teme de lacrima ivită în colțul ochilor ascultând câteva note muzicale. Violența este contrariată Citește mai mult
Într-un timp în care teatrele se ascund în decoruri minimaliste, când curajul de a monta mai mult decât one man-women show sau piese în două personaje pare sinonim cu nebunia, când se merge la sigur cu teme amuzante și facile, Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște riscă din nou propunând publicului Citește mai mult
„Este încă unul dintre acele muzicale despre care le vei cânta nepoților tăi. Este un prilej de bucurie, un semnal de fum că muzicalul poate atinge adâncimi neașteptate din inima umană.” – The New York Times „Spectacolul rămâne o lucrare extrem de puternică și de afectivă: unul dintre cei mai Citește mai mult
Să nu se supere Dumnezeu că îl contrazic. La început nu a fost Cuvântul, ci atingerea. Atingerea mâinii, atingerea ochilor scoborându-se spre atingeri de suflet. La început nu a fost Lumină, ci tandrețe. O tandrețe sfâșietoare care pârjolește orice răutate și netezește orice asprime a noastră sau a lumii. Dumnezeu Citește mai mult
Kiritza nu este rubicondă, nici vulgară. Are trup frumos, sex-appeal, scoate cele mai cristaline acute, face șpagatul etalându-și picioarle superbe, dansează pe poante, este alunecoasă, pasională, sentimentală, șireată, snoabă, conștientă de puterea de seducție a ochilor săi albaștri. Kiritza a este firul roșu în rochie roșie al piesei un Citește mai mult
De unde vă luați, dragii mei, atâta lumină blajină cât să ne țină de cald mult timp după ce ieșim din teatru? Unde țineți rezerva de tandrețe ca să putem și noi fura din ea niscaiva grăunte? Cine vă ține împreună voi cu voi, voi cu noi, în lumea asta Citește mai mult
„Orice zbor e o fugă Orice fugă e-o-nfrângere Și totuși, și totuși Salvează-te, îngere!” Unde să fugă îngerii? S-ar împiedica de șenilele buldozerelor puse pe fapte mari, s-ar agăța în ghearele ascuțite ale macaralelor, s-ar înmpotmoli în mâlul vâscos al nepăsării noastre, ar împietri de uimire în fața unui Dumnezeu Citește mai mult
Ar trebui să am textul în față și să decupez din el replici spumoase, înjurături cosmopolite, imprecații ajustate. Așa ați înțelege mai bine de ce este acel gen de piesă de-a râsu-plânsu. De râs, „se râde” toată lumea, doar și când moare Ofelia unii râd. De plâns doar unora le Citește mai mult