Pentru că te stârnește să cauți și ă citești despre autorul Thomas Bernhard, cel care spunea: „Sunt probabil condamnat pe viaţă la calificativul de scriitor negativist. Casa mea este ca o temniță imensă. Îmi place foarte mult; pereții sunt cât se poate de goi. E gol și frig și asta are un efect foarte bun… Continuă lectura CREATORUL DE TEATRU
Autor: Alina Maer
BRÂNCUȘI, DRAGOSTEA MEA!
…a ta, a noastră, dar mai ales dragostea lor. Iubiri diferite, nebune, înflăcărate, dependențe obsesive, dureri mocnite, doruri tânguitoare, iubiri carnale sau stilizate, iubiri ce au definit personalitatea feminină mereu nedefinită. Cherche la famme! Cu siguranță o veți găsi culegând de pe străzile memoriei aceste femei superbe, incomplete, cusându-le pe toate cu firul dorinței într-un… Continuă lectura BRÂNCUȘI, DRAGOSTEA MEA!
NU EU
Dragă, Andreea, ce-a fost cu tine în seara aceasta? Ai vrut să îți pui sufletul și trupul pe tăvile ruginite din mințile noastre ca să vezi cine înfige primul cuțitul? Știi, oamenii sunt, suntem răi și ne speriem repede. Iar când ne speriem, încercăm să ucidem ceea ce nu înțelegem, nu să înfruntăm deschis. Te-ai… Continuă lectura NU EU
CUIBUL DE VIESPI sau stupul gol de sentimente
Nu, nu este o recenzie. Nu am nici competența efectuării ei, nici timpul necesar documentării. Este doar o poveste. O poveste despre o seară rece de toamnă din anii optzeci în care, în cea mai mare sală văzută vreodată pe care ochii mei abia o puteau cuprinde, într-un spațiu desprins parcă din romanele lui Petru… Continuă lectura CUIBUL DE VIESPI sau stupul gol de sentimente
OMUL CARE ADUCE PLOAIA și luna, și lumina, și…
Am iubit-o pe Lizzie când era doar o voce, înainte să aibă un chip. La un aparat de radio vechi tristețea ei se prelungea în mine și mi se părea că suntem surori întru simțire și întru așteptarea unui om care să ne aducă ploaia și nouă pe noi însene. Apoi am invidiat-o privindu-i chipul … Continuă lectura OMUL CARE ADUCE PLOAIA și luna, și lumina, și…
DISPARIȚII sau imposibilele întoarceri
După ce am văzut „Salonul nr.6”, prima piesă care mi-a făcut cunoștință cu formidabila echipă de la Teatrul Toni Bulandra din Târgoviște, am crezut că regizorul spectacolului este un domn respectabil, cu maniere aristocratice, care doarme cu Stanislavski sub pernă. A urmat superba montare după Dostoievski, „Crimă și pedeapsă”, când imaginația mea i-a atribuit lui… Continuă lectura DISPARIȚII sau imposibilele întoarceri
CASA
CASA! În psihologia lui Freud, casa este asociată cu principiul, aspectul feminin. În cea a lui Jung, ceea ce se întâmplă în interiorul casei noastre are loc înlăuntrul nostru, casa fiind și depozitul întregii înțelepciuni umane. În lucrarea „Poetica spațiului”, Gaston Bachelard scria, ” În viața unui om, casa aruncă deoparte întâmplarea, neprevăzutul. Fără ea,… Continuă lectura CASA
FEMEIA CA UN CÂMP DE LUPTĂ
Femeia ca o pradă, ca un steag capturat, ca un praznic de înmormântare. Femeia glonț, femeia armă, femeia rană. Femeia pe un câmp de luptă nesfârșit, ars, bântuit de spaime. Femeia urlet, femeia muțenie, femeia sânge. Femeia trofeu, femeia miză, femeia vuiet. Piesa lui Matei Vișniec este o piesă inspirată din realitate, războiul din… Continuă lectura FEMEIA CA UN CÂMP DE LUPTĂ
DRUMUL DAMASCULUI, arhipelagul durerii
Memoria noastră este fragilă și efemeră ca o foaie îngălbenită de hârtie. Nu doar că uităm, dar nici nu încercăm să ținem minte. Nu ne pasă, îndepărtându-ne și de exercițiul divin al iertării, dar și de orice încerare de a judeca, de a repune în drepturi oameni și conștiințe. O nepăsare hidoasă, indusă, impusă sau… Continuă lectura DRUMUL DAMASCULUI, arhipelagul durerii
JUCĂRII PIERDUTE, copilărie regăsită
Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi plac piesele de teatru pentru copii. Nu pentru că mi-ar stârni amintiri. Aventura mea cu teatrul a început abia în adolescență. Mai degrabă pentru energia incredibilă ce cuprinde orice auditoriu, tânăr, dar și mai puțin tânăr. Sau pentru culoarea, savoarea, simplitatea replicilor ce nu exclud pilde… Continuă lectura JUCĂRII PIERDUTE, copilărie regăsită