Autor: Alina Maer

„Am ajuns la „Prenumele” pentru că am vrut foarte tare să joc cu colegii de aici, nu să am monoloage separate. Am vrut mult să fie o comedie, cred că oamenii au nevoie de comedii astăzi.”sunt cuvintele lui Marius Manole, actorul ce îl interpretează pe Vincent, personajul principal al comediei „PRENUMELE”, după „Le prenom” de… Continuă lectura PRENUMELE

Încercăm în van să iertăm într-o noapte de plumb și de amintiri. Primim  lecții de pian diferențiind dușmănos „sentimentalul” de „ sentimentalism ” în acordurile inuman de frumoase ale lui Chopin. Ne ferim de trecut, făcându-i liftinguri nrereușite cu variantele noastre de realitate. Ne răzbunăm ciopârțind cu lame otrăvite orice încercare de reconciliere. Sperăm ca… Continuă lectura SONATĂ DE TOAMNĂ, sonet de iertare

  O cameră sordidă de hotel. Mobilă uzată, murdară, obiecte de-a valma, resturi. Bărbații care intră par a fi fugiți de undeva sau fugind de ceva sau de cineva. Sunt eleganți, dar costumele lor negre au ceva sumbru, de rău augur. Părul bine pieptănat și dat cu gel ar putea fi un amănunt  cochet  pentru … Continuă lectura CHELNERUL MUT, într-o lume mută, oarbă și surdă

Mi se făcuse pur și simplu dor de dansul lor, de pașii lor nou învățați spre încredere și prietenie. Mi se făcuse dor de întâlnirea lor dezastruoasă și de urmările ei îmbibate în toleranță și compasiune. Mi se făcuse dor de duelul lor verbal, când acid și sarcastic, când tandru și duios, de replicile lor… Continuă lectura ȘASE LECȚII DE DANS ÎN ȘASE SĂPTĂMÂNI

„Nu poți iubi cu adevărat dacă nu ești dispus să îți murdărești mâinile!”, este replica pe are o iei cu tine după spectacol, întrebându-te cât de dispus să înduri, să pierzi, să furi, să cobori atunci când iubești. Și mai duci cu tine  un Jimmy Porter foarte masculin, misogin și insuportabil, dar cu simț al… Continuă lectura PRIVEȘTE ÎNAPOI CU MÂNIE

Shakespeare? După Shakespeare? Pe lângă Shakespeare? Foarte departe de Shakespeare. În dorința de a pune în scenă piese clasice  adaptate  pentru publicul tânăr, uităm că ludicul nu se confundă cu miștoul, că feeria nu este o brambureală, că miraculosul nu trebuie îmbrăcat în neinteligibil, dar, mai ales, că Shakespeare nu urlă, nu zbiară, nu se… Continuă lectura CEI DOI TINERI DIN VERONA

Femei, drumuri, alegeri, întâlniri, dureri, desprinderi, căutări! Felii de viață tăiate egal din dospitul bol al existenței și servite spectatorilor  cu tandrețe, știind că dăruind vei dobândi. Povești simple  compuse din fragmente ce s-ar regăsi în drumul fiecăreia dintre noi dacă am avea curajul introspecției. Un excelent demers terapeutic cu efecte pe termen lung care… Continuă lectura CIAO, BELLA!

Este suplă, delicată, are ochi triști de căprioară ce amintesc de cei ai lui Audrey Hepbrun. Poartă pantofi cu tocuri cui  și  ciorapi fini de mătase sub  o rochie neagră în croială sobră. Se așază timid pe scaun, menține greu contactul viizual, șovăie, caută o gură de aer, dar tot trebuie să se prezinte. Cne… Continuă lectura DOAMNA ESCOBAR

Ce rămâne dintr-un  spectacol  după mai bine de trei luni de la întâlnirea cu lumea lui complexă și efemeră? Când este bine să scrii despre el, la cald, când ești cuprins de iureșul de argumente și regrete ce nu te lasă să-l califici ușor sau mai târziu, când se estompează imagini și sunete, dar când,… Continuă lectura DON QUIJOTE

„E ceva putred în Danemarca.”, în Danemarca, în lume, în noi. Atât de putred, încât totul colcăie, se frământă, icnește, scheaună, viermuiește în mintea și sufletul nostru. Totul e pâclos, neclar, incert. Strigăm după ajutor secerați la pământ, cu mâini întinse de rugător, implorând drumuri, certitudini, puncte de sprijin. „Padre, papa, father…”se aude de prin… Continuă lectura GRAND HOTEL DANEMARCA sau În numele Tatălui, și-al Tatălui, și-al Sfântului Tată…