Mi-ar fi plăcut să nu mai văd pe scenă cuburi: un cub mare în care se înghesuie toate personajele și în care se află mai multe cuburi mici. De ce? Pentru că este inflație de cuburi în scenografiile românești. Îmi vin rapid în minte cubul cel mare din Agnes(Nottara), Citește mai mult
În spectacolele lui Gigi Căciuleanu nu știi ce să iubești mai întâi: mișcarea, gestul, aluzia, ideea sau cuvântul. În noua producție a Teatrului Dramaturgilor Români nu doar țesătura fină a dansului se așterne în fața spectatorilor, ci și cuvertura aspră a cuvântului alambicat, întors, rupt, aglutinat, rearanjat, contorsionat, dezmembrat, Citește mai mult
Pentru că te stârnește să cauți și ă citești despre autorul Thomas Bernhard, cel care spunea: „Sunt probabil condamnat pe viaţă la calificativul de scriitor negativist. Casa mea este ca o temniță imensă. Îmi place foarte mult; pereții sunt cât se poate de goi. E gol și frig și asta Citește mai mult
…a ta, a noastră, dar mai ales dragostea lor. Iubiri diferite, nebune, înflăcărate, dependențe obsesive, dureri mocnite, doruri tânguitoare, iubiri carnale sau stilizate, iubiri ce au definit personalitatea feminină mereu nedefinită. Cherche la famme! Cu siguranță o veți găsi culegând de pe străzile memoriei aceste femei superbe, incomplete, cusându-le pe Citește mai mult
Dragă, Andreea, ce-a fost cu tine în seara aceasta? Ai vrut să îți pui sufletul și trupul pe tăvile ruginite din mințile noastre ca să vezi cine înfige primul cuțitul? Știi, oamenii sunt, suntem răi și ne speriem repede. Iar când ne speriem, încercăm să ucidem ceea ce nu înțelegem, Citește mai mult
Nu, nu este o recenzie. Nu am nici competența efectuării ei, nici timpul necesar documentării. Este doar o poveste. O poveste despre o seară rece de toamnă din anii optzeci în care, în cea mai mare sală văzută vreodată pe care ochii mei abia o puteau cuprinde, într-un spațiu desprins Citește mai mult
Am iubit-o pe Lizzie când era doar o voce, înainte să aibă un chip. La un aparat de radio vechi tristețea ei se prelungea în mine și mi se părea că suntem surori întru simțire și întru așteptarea unui om care să ne aducă ploaia și nouă pe noi însene. Citește mai mult
După ce am văzut „Salonul nr.6”, prima piesă care mi-a făcut cunoștință cu formidabila echipă de la Teatrul Toni Bulandra din Târgoviște, am crezut că regizorul spectacolului este un domn respectabil, cu maniere aristocratice, care doarme cu Stanislavski sub pernă. A urmat superba montare după Dostoievski, „Crimă și pedeapsă”, când Citește mai mult
CASA! În psihologia lui Freud, casa este asociată cu principiul, aspectul feminin. În cea a lui Jung, ceea ce se întâmplă în interiorul casei noastre are loc înlăuntrul nostru, casa fiind și depozitul întregii înțelepciuni umane. În lucrarea „Poetica spațiului”, Gaston Bachelard scria, ” În viața unui om, casa aruncă Citește mai mult
Femeia ca o pradă, ca un steag capturat, ca un praznic de înmormântare. Femeia glonț, femeia armă, femeia rană. Femeia pe un câmp de luptă nesfârșit, ars, bântuit de spaime. Femeia urlet, femeia muțenie, femeia sânge. Femeia trofeu, femeia miză, femeia vuiet. Piesa lui Matei Vișniec este o piesă Citește mai mult