Autor: Alina Maer

„Este loc pentru toate!”șoptește Charlotte așezându-și delicat piesele miniatură într-o cutie de lemn. Este loc pentru toate, pentru toți în lumea asta mare îți spui în gând după ce Charlotte își toarce povestea în fire moi, dar dense, împletite cu povestea timpurilor noastre. Charlotte se alintă, se dojenește, se înțelege, se acceptă, se iubește, se… Continuă lectura EU SUNT PROPRIA MEA SOȚIE sau Charlotte a noastră, a tuturor

ACTORUL e ca vântul nestatornic, nu știi ce, cine îl stârnește, nici spre cine adie sau pe cine învolburează cu freamătul său insinuant. ACTORUL e ca apa curgătoare, mereu schimbător, capabil să pătrundă în cele mai tainice colțuri, nestăvilit, în stare să te tragă în șuvoaiele lui sau să te legene între unde de emoție.… Continuă lectura ACTORUL…

Hai mai bine despre bunătate să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi, drept vorbind, acesta-i adevărul! În definiția de dicționar explicativ, bunătatea se definește ca „însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine”, cu sinonimele blândețe, bunețe, milă, îndurare, îngăduință, amabilitate, bunăvoință. O definiție ne duce spre o alta, bun este… Continuă lectura Despre alegerile și renunțările unor OAMENI BUNI

Motto: “Viața mea începe cu ridicarea cortinei și se sfârșește cu cădere ei”, Costache Caragiale FAMILIE Originile familiei Caragiale sunt în Macedonia, de unde, în vremea Războiului Ruso-Turc (1767 – 1774), un tânăr de 20 de ani, Vlidico Caragiale, se refugiază în Țara Românească, dornic să câștige o asecensiune rapidă. Vlidico se înrolează voluntar în solda… Continuă lectura COSTACHE CARAGIALE, o viață în și pentru teatru

Cred că trebuie să încep cu îndrăzneala regizorului Toma Hogea de a se lua la trântă dreaptă cu un text care a dat insomnii și migrene elevilor, profesorilor, părinților. „Ce te faci dacă îți pică Baltagul la Bac?Trebuie să îl citești…”sunt cuvinte care s-au auzit, pe tonalități diferite, în multe case. Într-o societate grăbită, ostilă… Continuă lectura BALTAGUL

Edwin Justus Mayer și Melchior Lengyel urau nazismul. Ernst Lubitsch ura războiul și totalitarismul, în orice formă. Nick Whitby urăște prostia. Vlad Massaci urăște războiul, totalitarismul și prostia, în orice forme. Și din această ură contra războiului, totalitarismului, prostiei, tradusă într-o iubire declarată ferm  și profund față de libertate, normalitate, armonie, pe scena Teatrului de… Continuă lectura A FI SAU A NU FI victimă sau erou

Oamenii spun povești. Teatrul spune povești. Poveștile despre teatru și oamenii lui sunt la rândul lor rama altora.Drumul piesei de teatru „Caii la fereatră”de Matei Vișniec poate fi un subiect de poveste, textul fiind acela cu care dramaturgul trebuia să debuteze in toamna anului 1987 la Teatrul „Nottara”, datorita regizorului Nicolae Scarlat care  a facut… Continuă lectura CAII LA FEREASTRĂ sau așteptarea are chip de femeie

Cu fața la perete, întoarsă de la viață, lume, de la ea însăși. Nimic înainte. Un zid metalic, compact, o lespede verticală, nicio fisură, nicio ieșire. Poartă haine simple, fără vreo notă de feminitate. Nu se mai simte femeie, nu mai este iubită, dorită, admirată. Nu mai are nimic care să îi aparțină cu adevărat.… Continuă lectura MEDEEA sau paradoxul izbăvirii

„Și pulbere, țărână de tine s-a alege, Căci asta e a lumii nestrămutată lege, Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea.”   LIVADA lui Slava Sambriș își jelește uscăciunea. Nimic nu a mai rămas din gloria vișinilor în floare. Nici măcar nostalgia. Ca să fii nostalgic, trebuie să… Continuă lectura LIVADA sau lumea ca o podea umedă

De la  criză  sau de la încălzirea globală, adolescenții și-au rătăcit cuvinele printre interjecții și onomatopee, și-au blocat întrebările în capcanele răspunsurilor deja date, și-au baricadat răspunsurile în lipsa unor întrebări esențiale. Aproape inexistenți în lumea celor mari, dar și în propria lor viață,surzi la provocări reale și aproape orbi la însemnătatea a vieții, adolescenții… Continuă lectura TOȚI PRIVESC ÎNAINTE și spre nicăieri