DON QUIJOTE

Ce rămâne dintr-un  spectacol  după mai bine de trei luni de la întâlnirea cu lumea lui complexă și efemeră? Când este bine să scrii despre el, la cald, când ești cuprins de iureșul de argumente și regrete ce nu te lasă să-l califici ușor sau mai târziu, când se estompează Citește mai mult

GRAND HOTEL DANEMARCA sau În numele Tatălui, și-al Tatălui, și-al Sfântului Tată…

„E ceva putred în Danemarca.”, în Danemarca, în lume, în noi. Atât de putred, încât totul colcăie, se frământă, icnește, scheaună, viermuiește în mintea și sufletul nostru. Totul e pâclos, neclar, incert. Strigăm după ajutor secerați la pământ, cu mâini întinse de rugător, implorând drumuri, certitudini, puncte de sprijin. „Padre, Citește mai mult

ACTORUL…

ACTORUL e ca vântul nestatornic, nu știi ce, cine îl stârnește, nici spre cine adie sau pe cine învolburează cu freamătul său insinuant. ACTORUL e ca apa curgătoare, mereu schimbător, capabil să pătrundă în cele mai tainice colțuri, nestăvilit, în stare să te tragă în șuvoaiele lui sau să te Citește mai mult

BALTAGUL

Cred că trebuie să încep cu îndrăzneala regizorului Toma Hogea de a se lua la trântă dreaptă cu un text care a dat insomnii și migrene elevilor, profesorilor, părinților. „Ce te faci dacă îți pică Baltagul la Bac?Trebuie să îl citești…”sunt cuvinte care s-au auzit, pe tonalități diferite, în multe Citește mai mult

A FI SAU A NU FI victimă sau erou

Edwin Justus Mayer și Melchior Lengyel urau nazismul. Ernst Lubitsch ura războiul și totalitarismul, în orice formă. Nick Whitby urăște prostia. Vlad Massaci urăște războiul, totalitarismul și prostia, în orice forme. Și din această ură contra războiului, totalitarismului, prostiei, tradusă într-o iubire declarată ferm  și profund față de libertate, normalitate, Citește mai mult