Risipim generos sau inconștient bucurii, bani, experiențe, doruri, iubiri. Risipim compulsiv sau măsurat gânduri, dorințe, tristeți. Risipim timp, mai ales timp, oricât i-am exalta valoarea. Risipim, știind că în urmă rămân amintiri. Ne agățăm de ele cugetând cartezian, „îmi amintesc, deci exist”. Le îmbrățișăm, le întoarcem spatele crezând într-o îngropare definitivă, le implorăm îndurarea și… Continuă lectura RISIPIRE sau pânza de păianjen a amintirilor
Autor: Alina Maer
DON JUAN într-un bâlci al deșertăciunilor
Don Juan este cool. Se încalță în adidași cu luminițe pe care le aprinde când trec femei prin preajmă. Are o față care amintește de Buster Keaton, Rudolph Valentino și Laurence Olivier în Hamlet. Se pomădează izbitor și se alintă ca un matur în regresie. De fapt, este un adult în regresie, histrionic și narcisist.… Continuă lectura DON JUAN într-un bâlci al deșertăciunilor
FRUNZE DE DOR sau glasul pământului, glasul iubirii
Motto:„Pămîntul, istoria şi limba sînt trei stîlpi pe care se ţine neamul.”((I. Druţă) O scenă goală! Te surprinde austeritatea ei și te întrebi unde este decorul, cât de schematice și stilizate vor fi personajele. O muzică blajină începe să se audă, freamăt, voci, chipuri. Un singur chip multiplicat în mai multe, o voce polifonică,… Continuă lectura FRUNZE DE DOR sau glasul pământului, glasul iubirii
AGNES, ALEASA LUI DUMNEZEU sau câteva nopți cu îngerul
Motto: „Dintre doi oameni care nu au nicio experiență cu Dumnezeu, cel care îl neagă este poate mai aproape de celălalt”( Simone Weil ) O cușcă transparentă unde oamenii, ideile și sentimentele lor se sfâșie până la sângerare. Un acvariu imens, fără apă, unde entropia sfidează orice echilibru.Un tablou în alb și negru, sec, rigid,… Continuă lectura AGNES, ALEASA LUI DUMNEZEU sau câteva nopți cu îngerul
REPUBLICA MELANIA sau o viață-n viață
În căsuța ei albă, protejată de spiritul cocostârcilor și însuflețită de urletul vijeliei sau de țârâitul unui telefon, Melania începe fiecare dimineață cu sufletul ușor. În fața noastră, adresându-ni-se direct, nu pentru a cerși empatie, ci pentru că ne consideră apropiații ei, Melania ne povestește viața în episoade esențiale cu o sinceritate ce te cucerește… Continuă lectura REPUBLICA MELANIA sau o viață-n viață
ȘEFUL SECTORULUI SUFLETE nu merge în Paradis
„Partidul e-n toate. E-n cele ce sunt / Și-n cele ce mâine vor râde la soare / E-n holda întreagă şi-n bobul mărunt / E-n pruncul din leagăn şi-n omul cărunt / E-n viața ce veșnic nu moare.” Mi-am amintit versurile lui George Lesnea, versuri pe care, recunosc, le recitam la serbare. Partidul s-a destrămat… Continuă lectura ȘEFUL SECTORULUI SUFLETE nu merge în Paradis
SPECTATORUL CONDAMNAT LA MOARTE sau cronica unei condamnări anunțate
„Pentru ca totul să se consume, pentru ca să mă simt mai puțin singur, nu-mi mai rămânea decât să doresc în ziua execuției mele mulți spectatori care să mă întâmpine cu strigăte de ură”. L-am simțit pe Mersault în sală. Schimba un zâmbet complice du Josef K., simțindu-se amândoi răzbunați. Deci li se întâmplă și… Continuă lectura SPECTATORUL CONDAMNAT LA MOARTE sau cronica unei condamnări anunțate
VERSUS
Golda Meir VERSUS Ana Pauker, putere VERSUS supunere, masculin VERSUS feminin, comunism VERSUS sionism, pace VERSUS război, datorie VERSUS convingere, iubire VERSUS ură, libertate VERSUS constrângere, curaj VERSUS lașitate, familie VERSUS profesie, vinovăție VERSUS asumare, viață VERSUS moarte, toate într-o poveste imaginată despre două femei puternice care au încercat să schimbe lumea. Cum ar fi… Continuă lectura VERSUS
Dumnezeu a creat ROMEO ȘI JULIETA/ROMEO E GIULIETTA
Dumnezeu a creat lumea, și femeia, și bărbatul. Dumnezeu a creat ura, și iubirea, și răzbunarea. Dumnezeu a creat pe Montague, și pe Capulet, și pe Shakespeare. Dumnezeu a creat TEATRUL. Pentru că numai Dumnezeu este în stare într-o oră și jumătate să picteze lumi în lumini și umbre, să presare înțelesuri tainice în cuvinte… Continuă lectura Dumnezeu a creat ROMEO ȘI JULIETA/ROMEO E GIULIETTA
E ADEVĂRAT, E ADEVĂRAT, E ADEVĂRAT!
Nu, nu știam cine este Artemisia Gentileschi. Nu citisem nimic înainte, lăsând la garderobă haina spectatorului premium. Era ultimul spectacol al anului, voiam să fiu surprinsă, să alunec într-o poveste neștiută, având drept garanți ai calității spațiul exclusivist al Teatrului Act, regia lui Alexandru Mâzgăreanu, meșter în a lustrui bijuterii artistice în locuri intime, numele… Continuă lectura E ADEVĂRAT, E ADEVĂRAT, E ADEVĂRAT!