Categorie: TEATRU

Totul se schimbă, totul este în mișcare: teatrul, firea umană, lumea. De la binedefinitul „oameni în acțiune” cu anexele parte integrantă-universal, conflict, personaje, persoana a III.a, luciditate, deznodământ, teatrul alunecă spre particular, confesiune, persoanaI, performence,  fluiditate, ambiguitate. Este bine? Este rău? Cine și în baza la ce să se pronunțe? De la un sistem de… Continuă lectura ADRENALINĂ sau caruselul înșelător al alegerilor noastre

Cufundat în fotoliul confortabil, cu ochii spre scenă, dar și spre spectatorii din jur, te lupți cu un gând  tulbure:„Ce-ar fi dacă?”. Ce-ar fi dacă un nebun ar vedea teatrul ca pe un pericol ce trebuie anihilat? Ce-ar fi dacă un cinic straniu s-ar juca de-a moartea sau spaima într-o sală de teatru? Ce-ar fi… Continuă lectura SIDY THAL, contemporana noastră

Dansăm. Dansăm printre amintiri, printre regrete și speranțe. Dansăm cu sufletul și mintea. Dansăm cu cei de lângă noi, cu cei plecați pentru totdeauna, cu propriul trup dansăm. Dansăm cu inimi libere și cu trupuri încorsetate. Dansăm zâmbind, tăcând, urlând. Uităm de noi, ne îndepărtăm, ne strângem unul lângă altul, dansăm. Dansăm între cuvinte nespuse,… Continuă lectura DANSÂND(în ploaie de amintiri) LA LUGHNASA

Ca să pătrunzi în intimitatea spectacolului LOZUL CEL MARE  regizat de Andrei Munteanu trebuie să înțelegi rolul și rostul scriitorului Shalom Aleichem pentru cultura idiș. Umorul, combinat cu inteligența și intuiția sa au determinat pe mulți să-l compare pe Aleichem cu scriitorul și umoristul american Mark Twain. Sholem Aleichem a jucat un rol esențial în… Continuă lectura LOZUL CEL MARE, norocul cel mic

„Plăcere”! Ce cuvânt hulit și șubred în lumea teatrului! Cum să îndrăznim să ne producă teatrul plăcere? Iartă-ne, Horațiu cu tot neamul tău de Pisoni, dar pe aceste timpuri teatrul trebuie să zguduie, să strige, să pună mâna pe baionete, săbii și alte arme. En garde, spectatori! Fiți cât mai triști, cât mai apatici, gândiți-vă… Continuă lectura DRAGOSTE ȘI ALTE (NE)PLĂCERI

         „Eu nu sunt ceea ce joc.” De aici începe cu adevărat povestea, de la aceste cuvinte rostite de o făptură cu ochi mari de Gelsomină, cu privire inteligentă, cu glas clar și unduios. De aici nimeni nu este ceea ce pare, nimeni nu vrea să pară ceea ce este. Într-un joc… Continuă lectura A DOUĂSPREZECEA NOAPTE sau suportabila dualitate a ființei

Violența naște violență. Violența se joacă de-a cauza și efectul altei violențe. Violența înseamnă rană, trădare, negare, fugă, prezență sau absență. Violența nu are nici gen, nici timp, nici loc. E asexuată, apatridă, atemporală. Violența se teme de lacrima ivită în colțul ochilor ascultând câteva note muzicale. Violența este contrariată de pașii de dans ai… Continuă lectura ̦ sau momentul timpului când vrem să știm cine suntem

Într-un timp în care teatrele se ascund în decoruri  minimaliste, când curajul de a monta  mai mult decât one man-women show sau piese în două personaje pare  sinonim cu nebunia, când se merge la sigur cu teme amuzante și facile, Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște riscă din nou propunând publicului o amplă montare de teatru… Continuă lectura          EVITA TANGO

„Este încă unul dintre acele muzicale despre care le vei cânta nepoților tăi. Este un prilej de bucurie, un semnal de fum că muzicalul poate atinge adâncimi neașteptate din inima umană.” – The New York Times „Spectacolul rămâne o lucrare extrem de puternică și de afectivă: unul dintre cei mai buni din toate timpurile lui… Continuă lectura CASTING PE BROADWAY

Să nu se supere Dumnezeu că îl contrazic. La început nu a fost Cuvântul, ci atingerea. Atingerea mâinii, atingerea ochilor scoborându-se  spre atingeri de suflet. La început nu a fost Lumină, ci tandrețe.  O tandrețe sfâșietoare care  pârjolește orice răutate și netezește orice asprime a noastră sau a lumii. Dumnezeu nu a făcut cerul, luna… Continuă lectura NE-AM SĂRUTAT DUPĂ SFÂRȘITUL LUMII