TEATRU

         „Eu nu sunt ceea ce joc.” De aici începe cu adevărat povestea, de la aceste cuvinte rostite de o făptură cu ochi mari de Gelsomină, cu privire inteligentă, cu glas clar și unduios. De aici nimeni nu este ceea ce pare, nimeni nu vrea să pară Citește mai mult

Violența naște violență. Violența se joacă de-a cauza și efectul altei violențe. Violența înseamnă rană, trădare, negare, fugă, prezență sau absență. Violența nu are nici gen, nici timp, nici loc. E asexuată, apatridă, atemporală. Violența se teme de lacrima ivită în colțul ochilor ascultând câteva note muzicale. Violența este contrariată Citește mai mult

Într-un timp în care teatrele se ascund în decoruri  minimaliste, când curajul de a monta  mai mult decât one man-women show sau piese în două personaje pare  sinonim cu nebunia, când se merge la sigur cu teme amuzante și facile, Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște riscă din nou propunând publicului Citește mai mult

„Este încă unul dintre acele muzicale despre care le vei cânta nepoților tăi. Este un prilej de bucurie, un semnal de fum că muzicalul poate atinge adâncimi neașteptate din inima umană.” – The New York Times „Spectacolul rămâne o lucrare extrem de puternică și de afectivă: unul dintre cei mai Citește mai mult

Să nu se supere Dumnezeu că îl contrazic. La început nu a fost Cuvântul, ci atingerea. Atingerea mâinii, atingerea ochilor scoborându-se  spre atingeri de suflet. La început nu a fost Lumină, ci tandrețe.  O tandrețe sfâșietoare care  pârjolește orice răutate și netezește orice asprime a noastră sau a lumii. Dumnezeu Citește mai mult

  Kiritza nu este rubicondă, nici vulgară. Are trup frumos, sex-appeal, scoate cele mai cristaline acute, face șpagatul etalându-și picioarle superbe, dansează pe poante, este alunecoasă, pasională, sentimentală, șireată, snoabă, conștientă de puterea de seducție a ochilor săi albaștri. Kiritza a este firul roșu în rochie roșie  al piesei   un Citește mai mult

De unde vă luați, dragii mei, atâta lumină blajină  cât să ne țină de cald mult timp după ce ieșim din teatru? Unde țineți rezerva de tandrețe ca să putem și noi fura din ea niscaiva grăunte? Cine vă ține împreună  voi cu voi, voi cu noi, în lumea asta Citește mai mult

„Orice zbor  e o fugă Orice fugă e-o-nfrângere Și totuși, și totuși Salvează-te, îngere!” Unde să fugă îngerii? S-ar împiedica de șenilele buldozerelor puse pe fapte mari, s-ar agăța în  ghearele ascuțite ale macaralelor, s-ar înmpotmoli în mâlul vâscos al nepăsării noastre, ar împietri de uimire în fața unui Dumnezeu Citește mai mult

Ar trebui să am textul în față și să decupez din el replici spumoase, înjurături cosmopolite, imprecații ajustate.  Așa ați înțelege mai bine de ce    este acel gen de piesă de-a râsu-plânsu. De râs, „se râde” toată lumea, doar și când moare Ofelia unii râd. De plâns  doar unora le Citește mai mult

ATERN  sau mai degrabă uman, pentru că, știți, și mamele sunt oameni! Ba, din când în când își permit(rectific, își doresc) să fie și femei. MATERN este despre oameni închistați în tipare ancestrale. Despre femei ce își inhibă feminitatea sau care și-o îngroapă fără  șansa învierii. Despre iubiri convenționale, fertile  Citește mai mult