„ În teatru este vorba despre viaţă. Acesta este punctul de pornire şi nu există nimic mai important. ” ( Peter Brook )
Frumos precum un supererou din benzile desenate, actorul Liviu Romanescu te amețește timp de o oră jumătate pe scena rotativă de la Unteatru, jonglând abil printre cadre, oglinzi, videoproiectoare, telefoane, filtre de lumină. Capătă multe chipuri, vorbește cu mai multe voci, fără efort, fără grimase, cu o nonșalanță în spatele Citește mai mult
Da, nu sunt mare fan al comediilor teatrale estivale. Le privesc circumspect de teama sperficialtății textului și pândesc orice derapaj spre banal și vulgaritate. Și totuși, am ales să văd HOLLYWOOD CONFIDENȚIAL montat la Teatrul Avangardia atrasă de poveste, cu gândul că cel puțin trei actori din distribuție fac minuni Citește mai mult
Teatrul contemporan întors către gest, către limbajul nearticulat, difuz și imprevizibil, are ceva de pictură impresionistă. Fiecare simte ceea ce este el însuși, fiecare își închipuie ceea ce ar vrea să fie. Cum definim gestul? ”Este capacitatea omului de-a comunica folosindu-și trupul, mintea și inima. Gestul e forma colosală Citește mai mult
Pare-se-că lumea începe și se sfârșește cu El. Stăpân pe cuvinte, suveran peste sentimente, monarh între firi și năravuri, Shakespeare este omniprezent și în același timp incognoscibil. Cum să îl mai povestești, ce straie să-i mai pui, în ce chei să îi mai descifrezi scrierile? Regizorul Mihai Țărnă riscă a-i Citește mai mult
Nu, nu am vrut să iau de mână copilul interior și să îl duc să vadă un spectacol la Opera Comică pentru Copii. Pe mine am vrut să mă duc, într-un egoism asumat, cu o direcție precisă: să o văd pe Ana Bianca Popescu strălucind într-un alt spectacol marca Răzvan Citește mai mult
Comunicatul oficial de la ora 18.00 ne îndeamnă să evităm deplasările inutile.Mă întreb cum poate fi catalogat drumul meu la București să revăd o piesă de teatru. În teatrul cu fotolii roșii se joacă „O relație deschisă” și mie îmi tare dor de teatru în sală. Am căutat definiția relației Citește mai mult
Doare tare palma lui Nenea Iancu. Nu doar că doare, dar ea se întinde cu forțe supranaturale peste noi toți, dă cu noi de toți pereții, nu le lasă răgaz să ne ștergem sângele de republicani vanitoși și emfatici. De frica ei sau de neputința noastră fugim în cerc închis, Citește mai mult
Mă înclin în fața fiecărei balerine, fiecărui dansator și solist de cor. Mă înclin în fața fiecărui om din echipa de tehnică și artistică, în fața fiecărei mâini care a croit, a machiat, a coafat. Mă înclin în fața acelor nume scrise cu litere mici sau care chiar lipsesc Citește mai mult
Mi-ar fi plăcut să nu mai văd pe scenă cuburi: un cub mare în care se înghesuie toate personajele și în care se află mai multe cuburi mici. De ce? Pentru că este inflație de cuburi în scenografiile românești. Îmi vin rapid în minte cubul cel mare din Agnes(Nottara), Citește mai mult
În spectacolele lui Gigi Căciuleanu nu știi ce să iubești mai întâi: mișcarea, gestul, aluzia, ideea sau cuvântul. În noua producție a Teatrului Dramaturgilor Români nu doar țesătura fină a dansului se așterne în fața spectatorilor, ci și cuvertura aspră a cuvântului alambicat, întors, rupt, aglutinat, rearanjat, contorsionat, dezmembrat, Citește mai mult