„Cine are nevoie de Shakespeare? Cine mai are nevoie?”nu poți să nu te întrebi într-o lume în care clasicul, tradiția, trecutul, valoarea sunt noțiuni profiund zdruncinate de judecăți plăpânde și isterice. Cine mai are nevoie de Shakespeare acum când totul se ajustează după superficialitatea și instabilitatea noilor generații? Cine mai are nevoie de Shakespeare acum când limbajul se schimonosește în cuvinte șchioape și în onomatopee ridicole? La aceste întrebări răspunde spectacolul premieră de pe scena mare a Teatrului Nottara, Noaptea magilor, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu.
Venită la teatru cu amintirea spectacolelor lui Andrei Șerban, Victor Ioan Frunză, Cristi Juncu, m-am întâlnit cu un Shakespeare viu, proaspăt, ludic, contemporan fără rabat de la adâncimile mesajului, clasic, fără a exclude plăcerile vinovate ale prezentului, spumos și reflexiv în același timp, șăgalnic și umbros, cum ar spune Peter Brook, un spectacol unde „profanul şi sacrul se întrepătrund până la confuzie”. Timp de două ore jumătate de spectacol, cuvântul shakespearian e rostit cu naturaleţe și umor inteligent, trecerile de la comic la dramatic se fac firesc și rapid, acţiunile fizice și iubirile încurcate ţin spectatorul în tensiune, iar mișcarea scenică (Ioana Marchidan) relevă adevăruri interioare ale personajelor și biciuiește moravuri și pasiuni deviate din cercul firescului. Poveștile se augmentează prin muzica lui Alexandru Suciu (înregistrată sau live) în care elementele electronice se îmbină cu formule hard-rock și pop-rock în tonuri grave sau jucăușe, susţinând însă perfect acţiunea exterioară şi conflictele interioare ale personajelor. Acestea trec testul timpului și spațiului(Iliria noastră, a tuturor și din noi toți) îmbrăcate în costumele fastuoase, colorate concepute de Andreea Boerescu. Light-design semnat de Daniel Klinger aruncă o pânză de mister peste un decor destul de banal.
Pentru cei cărora le este dor de cadența, de poezia, de salba de metafore shakesperiene, traducerea lui Mihnea Gheorghiu și inserarea în piesă a multor fragmete în versuri reprezintă un festin al auzului și simțirii. Pentru cei cărora antrenul, buna dispoziție le sunt deziderate, trioul Sir Toby (Mihai Marinescu), Sir Andrew (Sorin Cociș), Fabian(Lucian Ghimiși) cu participarea extraordinară a Mariei (Luminița Erga) funcționează perfect. Celor romantici care încă mai cred în iubiri absolute vor suspina alături de suava și delicata Olivia(Daria Pintilei) și de incifratul Orsino(Dan Bordeianu). Pentru adversarii declarați ai aroganței, prostului-gust și trufiei, batjocura lui Malvolio (Alexandru Jitea) are valoare de pedeapsă divină. Cei ce adoră quiproquo-urile, farsele și travestiurile, glumele, poantele, înțepăturile vor savura intrările sclpitoare ale lui Feste(Tudor Cucu-Dumitrescu). Cine dorește să vadă prototipuri ale masculinității narcisice, duale, brute, androgine, le vor descoperi în chipurile lui Sebastian (Rareș Andrici), Antonio(Răzvan Bănică), Valentin(Filip Ristovski), al căpitanului(Mircea Teodorescu).
Distribuția aleasă este corectă, echipa este sudată, se simte o poftă de joc ce ridică nivelul spectacolului și se disipează o energie pozitivă și molipsește publicul. Fiecare actor descoperă adevărul interior al personajului, veridicitatea traseului psihologic și fațetele sale multiple, dar subiectivul spectator din mine așază pe o treaptă superioară cinci interpretări, de diferite întinderi, nu dimensiunea rolului fiind criteriul de excelență. Sorin Cociș îl trăiește pe Sir Andrew cu naturalețe și ghidușie. Speculând potențialul comic al fiecărei replici, alintându-se, reacţionând promt şi în contra-punct comic, ştiind să asculte, povestind cu zâmbetul și cu sclipirile ochilor, jocul dlui Cociș ridică teribil calitatea scenelor cvartetului Toby, Andrew, Fabian, Maria. Cu o amplă experiență în dans,muzică, teatru, Filip Ristovski (Valentino, Curio) își menține amprenta personală inconfundabilă bazându-se pe o corporalitate robustă, senzuală într-un tempo rapid și cu mișcări agile. Cersela Iosifescu condensează în scena lascivă a dansului un univers feminin pasional și năvalnic, ținut în frâul conveniențelor sociale și al prejudecăților. Erotismul refulat al Otiliei se simte în voce, în gestică și nu intră deloc în conflict cu purtarea de fetișcană îndrăgostită și fâstăcită în prejma iubitului. Excelentă opțiunea regizorului de a alege o Olivie matură, coaptă, o Doamnă Stone dezbrăcată de pudori și melancolii. De bun augur debutul tinerei Darie Pintilei în Viola. Cu asumare, cu emoție, cu disciplină, are un parcurs echilibrat și rotund de la fata pierdută pe un țărm, la tânăra îndrăgostită fără speranță, de la pajul doldora de secrete, la femeia care își poate lăsa iubirea în bătaia soarelui. Daria conservă personajului o continuă neliniște și căutare, o agitaţie neostentativă, o blândețe sinonimă cu noblețea și cu feminitatea bine controlată, spre a nu aluneca în patetism.Tudor Cucu-Dumitrescu! Argintul-viu al montării, Feste cel neobosit și ubicuu este construit cu matematică atenţie la detaliu şi umor rece, inteligent, perfect dozat. Intrările sale sunt sigure, simte scena, se poziționează cu siguranță și cu un ascuțit simț al spațiului. Replicile sunt rostite clar, mușcând din cuvintele zemoase cu o poftă teribilă, păstrând continuu masca seriozităţii. Tăios de sincer, enervant de lucid, agasant de intuitiv, Feste schimbă cu abilitate registrele adevărurilor deghizate în aluzii și metafore inspirate. „Să cânte muzica! Melancolia / cântărilor e hrană bună pentru / îndrăgostiţi”– spunea Shakespeareîntr-o altă poveste, iar Tudor știe că muzica este unul din atuurile sale scenice, astfel că bufonul său nu scapă niciun prilej de a cânta live și acompaniat la diverse instrumente.
Cu scene ce pledează pentru iubire și pentru puterea eliberatoare a râsului, a energiei pozitive pe care o cultivă teatrul, conjugat la timpul prezent și declinat la genul universal, spectacolul lui Alexandru Mâzgăreanu poate convinge rerezentanți ai multor vârste, iubitori de diferite categorii estetice de nevoia de Shakespeare, fără granițe și fără vârste. Lăsați copiii să vină la Shakespeare!
A DOUĂSPREZECEA NOAPTE SAU NOAPTEA MAGILOR
de William Shakespeare
Traducerea: Mihnea Gheorghiu
Regia și versiunea scenică a textului: Alexandru Mâzgăreanu
Decorul: Andreea Săndulescu
Costumele: Alexandra Boerescu
Muzica: Alexandru Suciu
Coregrafia: Ioana Marchidan
Light-design: Daniel Klinger
Distribuția:
Olivia – Cerasela Iosifescu
Maria – Luminița Erga
Viola – Daria Pentelie
Orsino – Dan Bordeianu
Malvolio – Alexandru Jitea
Sir Andrew – Sorin Cociș
Sir Toby – Mihai Marinescu
Fabian – Lucian Ghimiși
Feste – Tudor Cucu Dumitrescu
Sebastian – Rareș Andrici
Antonio – Răzvan Bănică
Valentin, Curio, Ofițer 1 – Filip Ristovski
Căpitanul, Ofițer 2 – Mircea Teodorescu