O conștiință, o voce,  Galina Răduleanu

Publicat de Alina Maer pe septembrie 20, 2026septembrie 20, 2026

Încă de la prima ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești de la Chișinău, în 2015, Teatrul Național Radiofonic a fost prezent prin audiții ale spectacolelor realizate în cadrul proiectelor Biografii, memorii și Dramaturgi români contemporani. Inițiatorul și coordonatorul proiectului este Magda Duțu, iar conceptul a fost realizat împreună cu Petru Hadârcă, directorul general al Teatrului Național „Mihai Eminescu” și coordonatorul Reuniunii.

În cei unsprezece ani ai Reuniunii, această colaborare a devenit o veritabilă rețea de memorie culturală. Sunt aproximativ 80 de producții radiofonice prezentate în cadrul celor zece ediții anterioare, spectacole care pornesc de la documente, mărturii, literatură, biografii, evenimente istorice și destine individuale. Începând din 2019, colaborarea dintre cele două instituții a produs și spectacole comune, în care vocile actorilor de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc în jurul unor teme ale istoriei împărtășite.

În programul celei de-a XI-a ediții a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești de la Chișinău, audiția spectacolului radiofonic dedicat Galinei Răduleanu a avut o semnificație aparte, că aducând în spațiul public vocea unei femei pentru care memoria a fost o formă de responsabilitate pentru neuitarea lui și pentru viitor. Proiectul a fost o premieră absolută, cu scenariul semnat de Ion-Costin Manoliu și regia artistică a Cristinei Chirvasie. Audiția din 16 septembrie 2026 a avut loc la ora 14.00, în Sala de Conferințe a Teatrului Național „Mihai Eminescu”, cu intrare liberă.

Cine a fost Galina Răduleanu?

Galina Răduleanu (1933–2025) a fost medic psihiatru la Spitalul „Alexandru Obregia” din București și una dintre personalitățile care au transformat experiența detenției comuniste într-o formă de mărturie necesară și reflecție asupra omului. S-a născut la Bălți, într-o familie cu rădăcini puternice în lumea bisericii și a Basarabiei, tatăl ei, preotul Boris Răduleanu, fusese la rândul său deținut politic. La numai 27 de ani, în 1960, Galina Răduleanu a fost arestată și condamnată la șapte ani de închisoare, sub acuzația de „discuții dușmănoase”, formulată de regimul comunist drept uneltire împotriva ordinii sociale. În perioada anchetei, izolată, trece printr-un proces interior profund. Tocmai această experiență a detenției devine, paradoxal, punctul de pornire al unei vocații, hotărând să studieze psihiatria pentru a înțelege mai profund omul și suferința lui. 

 „Călătoria în adâncuri” și „Suferința vindecătoare” descriu două trepte ale unei transformări interioare. Cele două piese radiofonice fac parte dintr-un proiect al Teatrului Național Radiofonic – Radio România, prezentat în cadrul celei de-a XI-a ediții a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești.  „Călătoria în adâncuri” este primul dintre cele două spectacole și urmărește tinerețea Galinei Răduleanu și arestarea cu experiența anchetei. Accentul cade pe ceea ce se petrece în interiorul omului atunci când exteriorul îi este confiscat. În izolare, ea descoperă o formă de libertate interioară și ajunge la revelația care îi va orienta întreaga existență, dorința de a deveni medic psihiatru. „Suferința vindecătoare” se concentrează asupra anilor de detenție propriu-zisă, asupra întâlnirilor cu femeile care i-au fost colege de celulă și asupra personalităților pe care le întâlnește în închisoare. Printre acestea se numără și actrița și regizoarea Marietta Sadova, ceea ce introduce în biografia Galinei Răduleanu și o importantă dimensiune teatrală. 

„Memoriile mele sunt un fel de spovedanie publică având cuprinse în ele atât viața mea de aproape un secol, cât și pe cea a țării. Citindu-mi memoriile, veți constata că Dumnezeu mi-a îndeplinit dorința, dar din fericire, însoțită cu intervenții salvatoare. Așa încât, ori de câte ori am fost luată de vârtejul lumii, fiind pe punctul de a-mi pierde cărarea, mi s-au tăiat cu fermitate devierile negative” (prefața cărții Întoarcerea în adâncuri).

Titlurile celor două părți ale spectacolului, Călătoria în adâncuri și Suferința vindecătoare concentrează, aproape metaforic, această devenire. „Adâncul” pleacă de la spațiul carceral, coborând spre interioritatea omului confruntat cu limita, frica, singurătatea și violența istoriei. Iar „suferința” este prezentată simplist ca o experiență care poate deveni, în anumite condiții, materie a cunoașterii de sine și a înțelegerii celuilalt. Radioul lucrează cu ceea ce nu se vede. Dramatizarea radiofonică nu are nevoie să reconstituie vizual închisoarea pentru ca ascultătorul să-i perceapă zidurile.

Din distribuție fac parte Maria Ploae, Oana-Maria Mărgineanu, Ștefan Ruxanda, Cristina Casian, Alecsandru Dunaev, Afrodita Androne, Daniela Moldovan, Daniel Tudorică, Marcelo Cobzariu, alături de Magda Duțu, Mircea Constantinescu, Cristina Chirvasie, Mirela Georgescu, Milica Creiniceanu și Ion-Costin Manoliu. Regia de studio este semnată de Milica Creiniceanu, regia muzicală de Andrei Miricescu, iar regia tehnică de Mirela Georgescu. Redactorul și coordonatorul proiectului este Magda Duțu. 

Cristina Chirvasie colaborează cu Teatrul Național Radiofonic, semnând regia unor spectacole din seria Biografii, memorii.  Această continuitate este importantă, pentru că presupune o relație de durată cu materia umană a proiectului. Cristina Chirvasie o cunoscut-o foarte bine pe Galina Răduleanu, nu doar prin documentarea acestui proiect. Regizoarea a realizat documentarul-eseu Lemnul viu, dedicat acestei personalități, așa se schimbă mult perspectiva asupra celor două piese: nu avem doar o biografie transpusă în sunet, ci o recuperare artistică a unei conștiințe, făcută de un regizor care a lucrat anterior cu această personalitate și cu mărturia ei.

Dincolo de spectacolul dedicat Galinei Răduleanu, ceea ce merită subliniat este importanța proiectului Biografii, memorii,  una dintre acele inițiative culturale în care teatrul își depășește funcția strict spectaculară devenind instrument de cercetare, recuperare și transmitere a istoriei prea repede uitate. Realizatorii nu colecționează biografii ca pe niște obiecte de muzeu, vrând să  le readucă în circulație pentru a fi oferite unei generații care nu a trăit direct evenimentele despre care vorbesc. Perspectivă este esențială, doar trăim vremuri în care memoria riscă să fie redusă fie la comemorare, fie la date de manual. Faptul că această premieră este prezentată la Chișinău, în cadrul Reuniunii Teatrelor Naționale Românești, îi adaugă o dimensiune simbolică, Teatrul radiofonic propune o altă relație cu trecutul, una afectivă, dar fără sentimentalism. Are caracter de documentar, dar fără rigiditatea documentului și fără să abandoneze adevărul istoric.În cazul Galinei Răduleanu, ascultătorul primește informații despre un fost deținut politic, apoi își dorește să afle mai mult și intră, prin intermediul vocilor, într-o experiență umană limită. Memoria nu mai este separată de un mal al Prutului sau de celălalt. Ea circulă prin teatru și prin vocile celor care aleg să nu lase trecutul să devină uitare.