TEATRU

Ar fi o impietate să disecăm arid și mecanic. I-ai sparge frumusețea dăltuită în mister și inefabil.  Ai tulbura marea de tăcere sau te-ai îneca în marea de cuvinte. Ți-ai pierde  chipul, poate și sufletul, privindu-te în oglinzi convexe și concave care se joacă de-a lumina, de-a remușcarea, de-a durerea. Citește mai mult

„Rusia va fi frumoasă.” Sperau „drepții „lui Camus, cei ce nu aveau timp prntru iubire, abia având timp pentru dreptate, cei ce nu iubeau viața, ci dreptatea care era mai presus ca viața, cei ce credeau că dincolo de ură nu mai este nimic și că a muri pentru o Citește mai mult

Înarmați cu bețe sau doar cu aroganță, apărați de  scuturi de fier sau doar de ipocrizie continuăm să ne spargem dinții și sufletele încăierându-ne inutil și sălbatic, rămânând în picioarele goale nu ca un semn al smereniei, ci ca o nevoie atavică de a simți glodul aspru. Adulții din noi Citește mai mult

În Amfiteatrul Îngerului pumnii au consistența sărată a lacrimilor, iar  mănușile de box sunt pline de revoltă și durere. În Amfiteatrul Îngerului palmele sângerează frustrare, iar torsurile sunt încorsetate în convenții și prejudecăți. În Amfiteatrul Îngerului înfrângerea poartă hainele de glorie ale victoriei, iar victoria se înveștmântează în straie cernite. Citește mai mult

Sub bolta cerească femeile încă tricotează visuri ca să le țină de cald în strânsorile aspre și unsuroase  ale nopții și ale soților. Sub bolta cerească femeile încă se cred comete fugare pe un pământ al bărbaților  mirosind a sudoare și rachiu.  Încă îndură tăcerea asurzititoare și țipătul mut, pumnul Citește mai mult

APROAPE că ai vrea să nu se termine ci să se depene alte și alte povești. Ai fost, ești sau vei fi în fiecare dintre ele. Tu, întreg sau o părticică din tine. Ai așteptat, ai pretins, te-ai fâstâcit, te-ai întristat, te-ai rătăcit, te-ai găsit, te-ai însingurat, te-ai frânt, te-ai Citește mai mult

Te cam ferești să înghiți spectacolul lui Hausvater.  Nu te îmbeți cu apă rece, chiar dacă știi că este vorba de un musical, intuind că nimic nu va fi fluid și că prima mușcătură dintr-un tablou îți va  bulversa papilele gustative, îți va înțepa traheea. Dar cum ești amator de senzații Citește mai mult

Ar trebui să fie un articol despre paradoxala tinerețe și prospețime la 70 de ani! Sau despre nefireasca  alăturare a entuziasmului și profunzimii  potențate de trecerea timpului. Sau despre căutări, întoarceri, regăsiri, chipuri, fețe, voci. Ar trebui să fiu la rându-mi solemnă și originală în ceea ce scriu. Nimic din Citește mai mult

Războiul nu are chip de femeie, nici sufletul ei. Războiul aleargă pe scări de frica adevărurilor, se refugiază  în camere singuratice ascunzându-și cruzimea și absurdul. Războiul închide băieții în sicrie de zinc și pe mamele lor în cavouri de durere. Războiul îmbracă haine de paradă, își atârnă pe piept decorații Citește mai mult

Motto„Ce-ai făcut tu, cel care acum/ Plângi plin de jale/ C-ai risipit /Nechibzuit/Zilele tale?” Paul Verlaine TEATRUL ÎN CULISE a riscat. Într-o vreme a superficialității crunte, într-o societate care declară, conform barometrelor culturale, că la teatru vrea să se distreze, se depărtează de piesele „amabile”și aducătoare de succes rapid,optând pentru Citește mai mult