„ În teatru este vorba despre viaţă. Acesta este punctul de pornire şi nu există nimic mai important. ” ( Peter Brook )
Spectacolul„Lacrimile amare ale Petrei von Kant” regizat de Radu Nica în interpretarea actrițelor Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sf.Gheorghe satisface gustul oricărui estet, iubitor de eleganță, discreție, mister, tăcere. Despre dramaturgul Rainer Werner Fassbinder aflasem vagi informații văzând filmul „Alexanderplatz”. Apoi un alt film, de data aceasta autobiografic, „L enfant terrible” Citește mai mult
„Nu prea am râs!” rosti o jună supărată că spectacolul pe care tocmai îl văzuse nu a fost izvor de chicoteli și hăhăieli. Multe fețe nedumerite în jur. Cum îndrăznește echipa spectacolului să inducă în eroare publicul pus pe râs și voie bună? Dacă un nemulțumit ar fi avut un Citește mai mult
Nu, Maria Tănase nu a fost cântăreața obscură care a cântat printre mese. Nici o oarecare starletă cu alură de Mata Hari. Maria Tănase a fost flacără și scrum, noroi și nor, furtună și arșiță, evlavie și păcat. Mereu m-am întrebat ce aș face dacă cineva mi-ar cere să aleg Citește mai mult
Am fost… Am fost adolescenta care pe 21 decembrie 1989 nu era speriată, ci doar îngrozitor de confuză . Am fost tânăra care trebuia să învețe din alte manuale universitare de istorie, să înțeleagă alte legi și alte reguli. Am fost fiica unor părinți care au câștigat la Caritas doar Citește mai mult
Iubirile interzise sunt delicate, ele se tem de lumini și umbre exterioare și rămân închise între coperți roase de timp. Iubirile interzise se ascund în cutii de amintiri cu capace etanșe. Iubirile interzise nu au voie să plângă, să strige, să doară, să ceară. Iubirile interzise nu poartă niciodată rochie Citește mai mult
Rațiunea are coadă de drac și din țâțele ei curg îndoieli, scepticism și avertismente sumbre. Simțirea se adapă din pagini de reviste desuete, se hrănește cu piese dulci de teatru și pariază pe veșnicie. Între coperți galbene viața poate lua orice înfățișare, iar oamenii se îneacă în romantisme. „Mă iubeşti? Citește mai mult
INSTITUȚIA are camere largi, cât să te rătăcești prin ele, ca prin amintirile tale. Are cercuri de lumină unde îți construiești rapid o „acasă” din frânturi de vise. INSTITUȚIA te definește printr-un număr, dar și așteaptă propria ta definiție. INSTITUȚIA nu crede în lacrimi, dar încearcă să ți le șteargă Citește mai mult
Singurătatea zgârie și devorează. Pe ce faleze de amintiri să fugi de ea? Oriunde te-ai uita, o oglindă te arată tot pe tine. Are tăria diamantului, nu o poți sparge. Ești osândit să îți vezi chipul multiplicat în întâlnirile, despărțirile, piederile, durerile pe care le-ai avut. CENUȘĂ de Samuel Beckett Citește mai mult
„DUAL, un performance despre prietenie” sau despre iubire, forma răvășită și suculentă a prieteniei. Un joc periculos și mut despre trădare, încredere, remușcare, resemnare, orgoliu, durere. Un balet abrupt al pasiunilor refulate, al simțurilor bezmetice, al pasiunilor revărsate și aunecoase. Un roller-coaster al emoțiilor gâtuite și al urletelor astupate de Citește mai mult
Motto: Mario Diament: „Oamenii s-au obișnuit să audă ceea ce vor să audă și nicio altă voce” Ruth rătăcește printre mobile vechi și regrete. Intră din cadru în cadru, dintr-o vârstă în alta. Caută cu privirea obiecte ascunse și bucurii netrăite. Nu știi dacă l-a citit de Proust, dar simți Citește mai mult