„ În teatru este vorba despre viaţă. Acesta este punctul de pornire şi nu există nimic mai important. ” ( Peter Brook )
”Nimic nu se compară cu singurătatea unei săli de clasă goale, fără copii și fără profesori.” îmi spunea de curând un prieten, cadru didactic . Am zambit trist și gândul mi-a alunecat spre o altă enclavă a singurătății, sala de teatru fără spectatori și fără actori.Pe 27 martie se sărbătorește Citește mai mult…
FAUST nu a fost un teatru. Nu am vazut un simplu spectacol de teatru, despre care poti sa comentezi, sa il incadrezi in tipare. Nici macar o experienta. FAUST a fost TRAIRE, o traire contradictorie, intensa, patimasa, viscerala. Spatiul si timpul au alternat intre comprimare si dilatare. Iadul si Raiul Citește mai mult…
Știi unde te afli ? Într-o sală de teatru, poate ? Într-un hol de hotel, cine știe ? Într-n colț uitat dintr- o tăram al nimănui? Nu știi ce asculți. O poveste ? Un monolog ? Sau poate ești martorul invizibil al unui solilocviu ? Nu știi despre ce se Citește mai mult…
Frank Wedekind , dramaturg german de la sfarsitul secolului IX si inceputul sec.XX se impune in lumea teatrala cu piesa Desteptarea primaverii, numita o tragedie a copiilor. Caracterizarea pe care o da autorul piesei se potriveste chiar si acum peste 100 de ani, tragicul rezultand din lipsa de comunicare intre Citește mai mult…
La început simți că pierzi timpul .Păi de asta am venit eu la teatru ?Să văd trei tipe curățând cartofi și glumind despre piure? Tocmai când eu acasă am lăsat cartofii necurățați și mi-am îndemnat fetele să mănance piure de fulgi, ca eu să pot fugi iar la București ? Citește mai mult…
Într-o scrisoare adresată unui prieten, Cehov scria cu gândul la „Salonul nr.6”: „Lucrez la o nuvelă. […] Bucata e plină de cugetări, îi lipsește însă elementul dragoste. Are și intrigă și deznodământ. E de orientare liberală. Iar in alta-Salonul meu ar trebui revopsit, prea duhnește a bolniță și a morgă. Citește mai mult…
Scriam acum doi ani un articol despre teatru și rolul lui în dezvoltarea comunicării adolescenților, articol pe care pe care îl încheiam astfel: ” Avem nevoie de teatru, avem nevoie de cuvinte!”. În aceste zile în care ne zbatem, parafrazând, într-o izoletă culturală, cuvintele mele îmi par a fi avut Citește mai mult…
”O, suferință, numele tău e trădare ! ”Așa par a striga fără glas, personajele lui Harold Pinter în piesa de la Unteatru regizată de Sănziana Stoican. O suferință cu care trăiesc ceas de ceas, li se scurge prin vene ca un sănge otrăvitor. Ele se joacă de-a neștiutul și de-a Citește mai mult…