Categorie: TEATRU

Trăim într-o lume ca o orchestră simfonică în care oamenii  sunt instrumente muzicale prăfuite și dezacordate. Un violoncel răzleț se tânguie în van, pentru că nimeni nu are chef de duete sau cvartete. Se aud de sunete sparte, singulare, iar armonia pare că împiedică timpurile noi să răsară printre bucăți de ziduri odată glorioase. Pierzi… Continuă lectura PĂRINȚI ȘI COPII sau posibila întoarcere

Lume, lume! Veniți de luați TIMP! La ceasornicăria lui Taus, timpul pătrat curge precum infinitul întors. Ceasurile merg rotund, încremenind la ora opt. Îngerii umblă bezmetici printre noi și împărtășesc cu leacuri de frică. Și ei au obsesii și nu sunt deloc atotștiutori. Să nu fii inteligent este un bine, iar să îți uiți numele,… Continuă lectura CEASORNICĂRIA TAUS sau denunțul timpului

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, se fură ca în codru. În cherestegeria lui Jupân Dumitrache, în sunet duios de caval, sub lumina lunii, lemnul este obiect de contrabandă sub ochii  mijiți ai autorităților. În Grădina Maicii Domnului, niciun serviciu nu este gratis, el livrându-se la pachet cu mici găinării patrimoniale, cu favoruri… Continuă lectura O NOAPTE FURTUNOASĂ sau noi și ai noștri la Ploiești

„Tradiții, tradiții”! exclamă contrariat doctorul neamț când logica  o ia razna în ograda Marghioliței și când ineditul devine frate de cruce cu absurdul. Tradiții savuroase, prejudecăți invincibile, superstiții aberante, o umanitate colorată și surprinzătoare în abordări și decizii, o lume deloc dispărută, dimpotrivă cu rădăcini pivot înfipte  etern în țărâna autohtonă, toate într-o țesătură artistică… Continuă lectura PIATRA DIN CASĂ sau tradiții, superstiții, premoniții

Să nu se supere Dumnezeu că îl contrazic. La început nu a fost Cuvântul, ci atingerea. Atingerea mâinii, atingerea ochilor scoborându-se  spre atingeri de suflet. La început nu a fost Lumină, ci tandrețe.  O tandrețe sfâșietoare care  pârjolește orice răutate și netezește orice asprime a noastră sau a lumii. Dumnezeu nu a făcut cerul, luna… Continuă lectura NE-AM SĂRUTAT DUPĂ SFÂRȘITUL LUMII

Anne  a ratat conectarea cu momentul prezent! O privim din fotoliile noastre confortabile de spectator și o vedem într-un univers albastru, ca un pește eșuat în interiorul unei mări fără oxigen, sufocându-se, încercând să înoate, dar împiedicându-se în solzii săi tari și rigizi. Anne se îneacă de prea multă iubire sau doar de iubire, cum… Continuă lectura MAMA sau prea-multul iubirii

Cum să definești „marea trecere”dorită și asumată, ca să îi îmblânzești veșnicia? Să o confunzi cu o călătorie spre alte lumi? Să o consideri o tentativă de explorare a spațiului la cerere? Poate fi sinuciderea o afacere profitabilă coordonată de un marketing performant? Într-o lume în care oficial sinuciderea asistată se legalizează pe o scară… Continuă lectura CLINICA SINUCIGAȘILOR sau licitații cu viața și moartea

Suntem ceea ce alegem, ceea ce iubim, dar putem fi uneori și ceea ce lăsăm în urmă.  Părăsindu-l pe celălalt, nu facem decât să fugim de noi înșine, fără să știm că ne purtăm cu noi pe oriunde, într-un joc de-a umbra sau de-a oglinda care nu se mai sfârșește. Tom o vede pe Laura… Continuă lectura MENAJERIA DE STICLĂ sau prezentul ce refuză să devină viitor

Într-un timp în care teatrele se ascund în decoruri  minimaliste, când curajul de a monta  mai mult decât one man-women show sau piese în două personaje pare  sinonim cu nebunia, când se merge la sigur cu teme amuzante și facile, Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște riscă din nou propunând publicului o amplă montare de teatru… Continuă lectura EVITA TANGO

Va crea dispute, va inflama mișcările feministe, i se vor distorsiona sensurile de bază, va enerva, va valida și invalida opinii, va încinge comentarii pe rețele de socializare. Se vor întâmpla toate acestea dacă  OLEANNA lui David Mammet pusă în scenă la Teatrul de Artă va avea un public larg. Cu o problematică teribil de… Continuă lectura OLEANNA sau despre educație și alți demoni