„ În teatru este vorba despre viaţă. Acesta este punctul de pornire şi nu există nimic mai important. ” ( Peter Brook )
Durerea pute a salam rânced și se îmbibă precum alcoolul în sângele nesătul. Durerea se scuipă în coji de semințe cu miez de venin și electocutează precum un cablu de înaltă tensiune. Durerea se amăgește că fulgerul nu poate cădea de două ori în același loc și că există ochelari Citește mai mult
Operăm cu certitudini izvorâte din percepții personale, din reprezentări strâmbe și clișee asumate. Ne desenăm biografii pe modelul mulțimilor disjuncte în care biografia celuilalt nu are cu noi zone de intersecții. Nu ne interesează ce simte, ce crede celălalt pentru că nu avem timp și chef de reparat fisuri în Citește mai mult
Casa-vagon are uși crăpate prin care vorbele șuieră ca o lamă vibrândâ. Are geamuri subțiri ce lasâ să treacă dintr-un trup în alt trup vuietul tăcerilor pline de cuvinte și tăcerea urletelor înghițite spasmodic. Are holuri lungi pe care rătăcești împiedicându-te de ceilalți, vii sau morți, reali sau abur. Are Citește mai mult
Se sting luminile. Sub ochii noștri opaci, în mâinile noastre deșirate se sting luminile rațiunii, omenescului, duhovniciei. O ceață grea împânzește lumea și noi orbecăim de-a valma, cu un simț al revoltei îngenuncheat și amorțit. Dumnezeu a renunțat să ne facă un semn din ochi de sub cer pentru că Citește mai mult
EL, „lichea fără seamăn şi fără pereche” precum Gore Pirgu, inventiv și neobosit precum Cicikov, amestec de Don Quijotte și Victor Lustig, el, Ostap Bender ! EA, târfă rece și neîndurătoare, parșivă și crudă, sfidătoare și atotputernică, DICTATURA! Ei doi sunt personajele principale în fața cărora „vițelul de aur”se fălește Citește mai mult
„Asta nu este doar pentru MAMA!” CASSANDRA este pentru toate femeile care înțepenesc în conveniențe, dureri și renunțări. Este pentru toate fiicele ce ignoră că va veni o zi în care mama va rămâne fără glas. CASSANDRA este pentru toate mamele care bagă pe ac firul ombilical al traumelor lor Citește mai mult
Trăim într-o lume ca o orchestră simfonică în care oamenii sunt instrumente muzicale prăfuite și dezacordate. Un violoncel răzleț se tânguie în van, pentru că nimeni nu are chef de duete sau cvartete. Se aud de sunete sparte, singulare, iar armonia pare că împiedică timpurile noi să răsară printre bucăți Citește mai mult
Lume, lume! Veniți de luați TIMP! La ceasornicăria lui Taus, timpul pătrat curge precum infinitul întors. Ceasurile merg rotund, încremenind la ora opt. Îngerii umblă bezmetici printre noi și împărtășesc cu leacuri de frică. Și ei au obsesii și nu sunt deloc atotștiutori. Să nu fii inteligent este un bine, Citește mai mult
Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, se fură ca în codru. În cherestegeria lui Jupân Dumitrache, în sunet duios de caval, sub lumina lunii, lemnul este obiect de contrabandă sub ochii mijiți ai autorităților. În Grădina Maicii Domnului, niciun serviciu nu este gratis, el livrându-se la pachet cu Citește mai mult
„Tradiții, tradiții”! exclamă contrariat doctorul neamț când logica o ia razna în ograda Marghioliței și când ineditul devine frate de cruce cu absurdul. Tradiții savuroase, prejudecăți invincibile, superstiții aberante, o umanitate colorată și surprinzătoare în abordări și decizii, o lume deloc dispărută, dimpotrivă cu rădăcini pivot înfipte etern în țărâna Citește mai mult