Categorie: TEATRU

Femeia cu vestă portocalie sunt eu, fata cu breton ești tu, băiatul cu șapca albastră este el, fata care zboară sunt eu sau tu? Nu cumva eu și tu suntem și fata cu breton, și femeia cu vestă portocalie? Fata care zboară își zdrobește  visurile  de asfalt. Băiatu cu șapcă albastră cerșește un strop de… Continuă lectura URBAN GIF SHOW sau întâlniri între asfalt și cer

Tinerețea noastră încape într-o valiză ce se vinde pe bani puțini. Se luptă permanent cu spiritul unui Big Daddy și arată mereu cu degetul spre o mamă castratoare. Îi plac filmele lui Ernst Lubitsch și muzica lui Frank Zappa. Tinerețea noastră  fredonează Yesterday la chitară și înjură păstos disfuncțiile erectile. Tinerețea noastră are deficit de… Continuă lectura TINEREȚEA NOASTRĂ

Sesiune de psihoterapie,  demers  spiritual  îndrăzneț, lecție de parenting,   scenă de exorcizare, episod de tragedie greacă, duel între normal-anormal, elogiu adolescenței, toate  închinate unei căutări profunde a adevărului  și a identității, toate se regăsesc în psihodrama  EQUUS, piesă a dramaturgului Peter Shaffler tradusă   rafinat de Adrian Nicolae și pusă în scenă de Victor Ioan Frunză… Continuă lectura EQUUS sau jertfa pentru iubire

La teatru? Nu, sigur, nu. Ai intrat într-o altă dimensiune a timpului, iar locul este exact cel în care Creatorul de lumi a vrut să fii. Te înțeapă  pe limbă gustul șampaniei,  atingerea  mătăsurilor îți dă fiori, te lași într-o plutire amețitoare, vrei să iubești liber și adânc, prezentul își doarme somnul de veci  îngropat… Continuă lectura CABARET sau lumea în oglindă

Pe o scenă neagră rotativă, R.(Raskolnikov sau oricine altcineva) rememorează amintirea de la șase ani, când un căluț a fost ucis cu cruzime de o haită de țărani beți. Într-o alergare inversă sensului rotației scenei, de parcă ar alerga împotriva întregii umanități strâmbe si crude, pe R.îl arde amintirea din copilărie, îl rănește încă. La… Continuă lectura 2+2=5 sau radiografia unei anchete

„Marc-mama-Luca-pat-bună dimineața… papuci-baie-periuță… bucătărie… masă-fulgi- iaurt…!„, cuvintele cel mai des spuse pe scenă, în tonalități diferite: șoptit ca o rugă, tern ca o litanie, ascuțit ca o incantație. Cuvintele aparent disparate par a fi, în afara lanțurilor  și brățării  un stâlp al normalității de care MAMA se sprijină sau  un pod între lumi diferite. Ea,… Continuă lectura TOATĂ LINIȘTEA DIN LUME sau goana după îngeri

În mașină, spre casă, după ce-am văzut spectacolul din cadrul Stagiunii de Teatru Politic 2020, am dat drumul la radio și am avut senzația că  teatrul continuă și după lasarea  cortinei. Aceleași știri, aceleași frici, aceleași particularități care ne fac să fim unici și de neînțeles pe harta Europei, aceleași idei fierbinți și contradictorii  clocotind… Continuă lectura CAPETE ÎNFIERBÂNTATE 2020 sau pandemia made in Romania

 „Primul sărut se tace, primul abuz nu se vorbește, primul avort se uită repede”. Lecția tăcerii se predă din generație în generație, alături de lecția  umilinței femeii, cea a superiorității masculine și, mai ales, lecția îndurării până la capăt, chiar dacă uneori capătul este cel ultim și ireversibil. „Genul roz”, „sexul slab”, „sexul frumos” sau… Continuă lectura GEN, ROZ sau leapșa pe tăcere

“Omul, ăsta e adevărul. De ce trăiește omul?  Pentru a se naște omul mai bun”. Cu alte cuvinte decât cele ale lui Gorki, asemenea întrebări  își pun și cele patru personaje ale piesei  „LA DOI PAȘI DE MULLINGAR” scrisă de de John Patrick Shanley și tradusă excelent de de Bogdan Budeș, piesă pusă în scenă… Continuă lectura LA DOI PAȘI DE MULLINGAR sau la un pas de fericire

TEATRU ÎN TEATRU, un concept folosit nu foarte des pe  scenă, un joc la dublu, o combustie actoricească intensă, un dublu sau chiar triplu mod de a percepe realitatea, o îmbinare a  artisticului cu umanul, a naturalului cu teatralul, abundență de energie și  versatilitatea, forță, râs, bucurie. Cam despre aceste lucruri  am putea vorbi analizând… Continuă lectura LINIȘTE ÎN CULISE!