MAMA

Mama gătește cele mai gustoase prăjituri cu griș și cele mai insipide clătite.

Mama este mândră de gustul absolut special al fructelor și legumelor cultivate de ea  ( gust bun, ce-i drept) și nu acceptă altă părere.

Mama acceptă foarte rar spre niciodată altă părere.

Mama coase dintotdeauna și continuu, nu doar în casa ei, ci și în casele prietenilor de prin Alba, Sângeorz Băi, Oradea. Că doar nu o avea prieteni în apropiere ca oamenii banali!

Mama prescrie medicamente, ceaiuri în mica ei comunitate, pune diagnostice și, dacă ținem cont de vârsta respectabilă a  membrilor comunității, pare un doctor bun.

Mama a cititit în iarnă Anna Karenina și m-a sunat să îmi spună ce proastă a fost Anna că s-a omorât pentru un bărbat. Sincer, la vârsta de acum, nu am putut să o contrazic.

Mama a rămas în memoria profesorilor mei de liceu, care mă întreabă de ea, deși au văzut-o de câteva ori, acum 30 de ani.

Mama scrie poezii. A debutat cu pamflete înfipte în parii gardurilor pentru a discredita rivalele de la horă. S-a perfecționat cu dulcele stil patriotic (să nu îi zicem  pe de-a dreptul comunist) compunând montaje literare pentru serbările organizate de învățătoarea mea. Continuă și acum cu catrene de zile aniversare.

Mama are extraordinara capacitate de a-mi ridica tensiunea în mai toate convorbirile telefonice, astfel că pentru hipotensiune am leac viu.

Mama scrie petiții, cereri, adrese, reclamații pentru toți vecinii cu vreo problemă, neapelând la avocați. V-ați prins că nici la mine.

Mama s-a urcat într-un accelerat de noapte spre Oradea ca să își ducă broasca țestoasă în apele termale de la Băile Felix. De ce vă mirați? Voi nu ați petrece două nopți în tren pentru a face o țestoasă fericită?

Mama m-a învățat să scriu și să citesc cu vreo doi-trei ani înainte de începerea școlii, ca să am avans și să fiu neapărat prima . Cât am putut, am fost.

Mama nu m-a lăsat o zi la grădiniță, iar când i s-a spus că va fi amendată, m-a pus să recit poezii de Eminescu, să vadă satul ce odraslă are.

Mama m-a învățat în timp ce cosea o sumedenie de poezii. Da, și acum știu  pe de rost versurile dintr-o carte de colorat Alb și negru, dar și Mama de George Coșbuc.

Mama râde rar și numai cu subînțelesuri. Mai ușor cu glumele la adresa ei!

Mama nu mi-a luat bicicletă Pegas și nu m-a lăsat la joacă pe terenul de sport, că doar trebuia să citesc.  Aș fi citit la fel de mult și dacă aveam bicicletă.

Mama nu crede în nimeni și verifică tot și toate. Inclusiv povețele mele juridice sau financiare.

Mama are un simț al proprietății de care Mara lui Slavici ar trebui să se jeneze  și o tenacitate ce ar da-o pe spate pe Vitoria Lipan. Un pic și Vassa Jeleznova ar fi invidioasă.

Mama știe să facă bani din orice și, mai ales, să îi înmulțească. Mai știi că n-oi fi avut bunicul evreu?

Mama s-a reinventat pe timpul pandemiei, a cusut măști cu preț antidumping și a vândut declarații xeroxate.

Mama adoră zborul cu avionul, preferând cursele de linie și neapărat loc la geam.

Mama m-a purtat de la patru ani prin toate stațiunile țării unde m-a pus să fac  până și băi sulfuroase și mofete.

Mama cu mine era să pierdem autobuzul de întoarcere acasă pentru că trebuia să terminăm neapărat cărțile împrumutate de la biblioteca din Borsec.

Mama îți află povestea vieții căt ai merge cu trenul de la Măgurele la Ploiești. Dacă apreciază că ești un om de calitate, ți-a luat  numărul de telefon. Pe care îl va folosi  la un moment dat cu siguranță.

Mama își sună toate cunoștințele de zile aniversare, de Paște sau Crăciun și, la rându-i, de ziua ei telefonul sună non stop.

Mama este patetică, dar și inflexibilă.

Mama mergea cu mine adolescentă și soră mea tânără vreo  două ore prin pădure  și peste un deal ca să ajungem gratis de la gazda noastră din comuna Betfia Bihor la ștrandurile din Felix.

Mama, dacă avea șansa școlii, ar fi dat de pămănt cu d alde Alexandrina Găinușe sau Suzana Gâdea.

Mama face politică de dreapta fără să o știe vecinii, că ar lua foc ulița. Și da, acceptă toate darurile electorale de la toate partidele, dar votează cum crede ea. Și crede bine.

Mama intră în toate Băncile, instituțiile, spitalele având pe post de iarba fiarelor o punguță de cireșe.

Si, mai ales,

”Mama era, este, va fi  în stare să toarcă-n furcă  să învăţ mai departe și se bucură grozav când vede că mă trag la carte, eu, copiii ei, nepoții ei:-Nu știți voi că omul învățat înțelept va fi?”

Mama va împlini foarte curând 80 de ani.

 La mulți ani, mama!

PS. Dacă va citi, cu siguranță va spune doar” Clătitele mele sunt foarte bune.”