SONIA și atât

Publicat de Alina Maer pe februarie 26, 2021februarie 26, 2021

S-a grăbit puțin să vadă lumea. Pe vremea aceea lumea în februarie era toată albă și înghețată. Nu a ținut cont că mai aveam câteva dosare de terminat, nici că era așteptată la început de primăvară. Nu a vrut să mă anunțe ce este și cum se va numi, dar nici eu nu m-am arătat a fi prea curioasă. Nu i-am citit povești, nu i-am pus muzică simfonică și uneori uitam că există. Din fericire nu aveam pe-atunci niciun prieten specialist în parenting  sau, chiar dacă aș fi avut, cine ar fi ținut cont de ce debitează. Pentru că a fost cuminte și grăbită, de la primul semn de sosire până la sosirea propriu-zisă au trecut câteva ore, destul de blajine pentru evenimentul în cauză.  Așa că, a venit, am văzut cine a venit, Sonia nu Mircea, am văzut că este întreagă și are un cap tare rotund, că este gălăgioasă moderat, că vrea să doarmă, așa că am trimis-o frumos la culcare în camera ei, iar eu mi-am scos telefonul să îmi anunț clienții că nu voi ajunge la Tribunal a doua zi. Alice Miller cu siguranță m-ar fi decăzut din drepturile părintești! Nu mă întrebați exact ora, minutul primului salut, nici ce scor Apgar a primit, că nu știu, am uitat sau nu m-a interesat prea tare. Da, aliați-vă cu Alice!

A crescut ușor, a dormit bine, nu a supărat pe nimeni, ne-a privit mereu zâmbind cu ochi mari și migdalați(vreo două luni albaștri), a mâncat de toate(atunci, să ne înțelegem!), nu a dezvoltat nicio psihoză că după o lună am început serviciul, nu și-a erodat relațiile de atașament că am  schimbat bone peste bone, până când ne-am stabilit la „un bon”(ne-a plăcut să fim originale!), a vorbit târziu pentru că nu avea nimic interesant de spus, aș zice, a mers târziu, ca să compenseze un pic bătutul străzilor și al mallurilor în adolescență. A stat în grădiniță vreo patru ani, ba ca să fie moț lângă soră-sa, ba că maică-sa a catalogat-o prea fragilă și inaptă pentru școală la șase ani. Habar nu am dacă am căzut în capcana criticismului, a ignorării, a părintelui perfect, în cea a „binelui copilului” sau în toate amestecate.

Când într-un final a ajuns la școală, când a început să învețe serios și asumat(mi se pare că abia acum în facultate repetă schema asta!) a uimit cu o replică spusă deja pe sub ochelari:„Cine a zis că eu nu o să fiu deșteaptă ca Mara?”.Cine-a zis, mă, așa ceva, că îl mușc! Fără povești citite seara, fără ieșiri în parc (uram parcurile pline cu mămici zen), dar cu muuulte exerciții suplimentare la matematică, cu filme grele și cu teatre total inadecvate vârstei(copil de zece ani la piesele lui Hausvater, huo!), schimbând vreo trei școli până la Liceu, în loc de Micuța ne-am trezit cu SONIA în casă, o entitate vie, acidă, absurdă uneori, antipatică câteodată, imposibil de ignorat sau de ocolit.

Cu niște  raţionamentele morale intransigente de parcă ar fi fost crescut de Kohlberg, contrazicându-l pe Erickson ce se înșală tare că doar în adolescenţă se consumă criza de identitate, balansând între introversie – extraversie, Sonia nu te lasă indiferent.Te enervează, te incită, te uimește, te sâcâie, te inspiră, te irită, o apreciezi, o admiri, o urăști, o dezaprobi, o înțelegi. Vrea să facă Planeta mai bună, dar Planeta i-a tras plasă și i-a furat  unele din cele mai frumoase experiențe ale tinereții. Vrea să vadă și mai mult Lumea, dar Lumea s-a retras într-o cochilie de melc. S-a apucat de aerospațiale, aeronave, aerovise când tot ce este aero a înțepenit la sol.Este intransigentă, uneori unilaterală în păreri, cu argumente expuse  în ritm de picătură chinezească, te scoate drăcește din toți nervii, dar o ierți că este cinstită și discretă (să nu zic mută ca un pește), cu suflet bun și clonțul mare.

Se pot scrie multe despre Sonia, parteneră perfectă de călătorii, de drumuri nesfârșite pe jos doar cu o sticlă de apă la purtător și un covrig, răbdătoare până când, moartă de foame, se așază jos  și face ca leul înfometat, doar ți-o atrage atenția că mai trebuie să te și oprești. Sonia care uită ce i-ai spus să facă în prima secundă după ce închizi telefonul, încât realizezi că industria lecitinei nu va falimenta niciodată, Sonia care gătește prăjituri sofisticate, care dă interminabile consultații psihologice (fără licență!) prietenilor, Sonia care  organizează(sau dezorganizează) grupuri și grupulețe, Sonia care ar lua acasă toate pisicuțele străzii(nu doar ea!), Sonia care iubește Replika, Sonia care urăște băieții în trening și geacă lucioasă, Sonia care citește literatură feministă, Sonia, Sonia…

SONIA și atât ! La mulți ani, Sonia!