S-au terminat proviziile de hrană și de omenie. Nu mai avem surse de alimente și de bună-cuviință. Ne paște extincția ca specie, ca energie rațională. Se strânge pământul, se contractează cerul. Se golesc cuferele, casetele, inimile. Ne lepădăm de Citește mai mult
„E sărbătoare la Teatrul de Revistă…” fredonez la câteva zile după spectacol, semn că acesta și-a atins scopul principal, acela de a fi un musical prietenos și greu de uitat. Pentru că, se spune în legi nescrise, dacă nu pleci Citește mai mult
Oțel, fier, gratii, cravașe, lanțuri, cuști. Cuști de câini, de oameni, de idei. Vuiet, sunet metalic, alarmă. Alarmă pentru câini, pentru oameni, pentru idei. Lacăte, zăbrele, ziduri. Ziduri împotriva câinilor, oamenilor, ideilor. Câini versus oameni, oameni versus idei, un triptic Citește mai mult
Nu, nu am plâns la final. Nu mă învinovățesc de sensibilitate perforată. Nici nu pic într-o introspecție inutilă. Nu m-am exaltat, nu m-am identificat, nu m-am pierdut. Rațiunea a prins avans în fața emoției. Afectul s-a lăsat cucerit de luciditate. Citește mai mult
Se scrie apăsat și intens despre spectacolul Mary Stuart de la Teatrul Național București. Se înmoaie pana în admirație, în nedumerire, dar și în răutate intrigantă. Nu spectacolul este marea miză, ci autorul lui. Nu drama lui Schiller stârnește pasiuni Citește mai mult
Spectacolul „Cazul Țundrea” de la Teatrul Apropo s-a pliat pe expriența celor 25 de ani de avocatură și mi-a reamintit de vechiul dicton latin „Fiat justiție pereat mundi ” care se traduce prin “Să se facă justiţie, de-ar fi să Citește mai mult
Așteaptă, aștepți. Privește, privești. Se întreabă, te întrebi. Tace, taci, Speră, speri. Așa trec primele secunde, minute ale spectaolului, într-o complicitate riscantă, într-o solidaritate a stărilor nelămurite. „Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri.” îmi Citește mai mult
„Mi-aș dori tare mult un turneu prin țară cu „Evadarea tăcută”. Pentru moment, cei cu care am discutat nu au fost extrem de interesați, pe motiv că nu este o comedie.Asta m-a durut, recunosc, dar nu am renunțat la idee. Citește mai mult
Anna întoarce spatele lumii, iubirii, speranței, trecutului, prezentului. Anna are viitorul ei neînțeles nici măcar de mintea logică a unui psihoterapeut. Spre acest viitor se îndreaptă demnă, sigură, în deplinătatea minții. Anna alege, nu doar pentru ea, ci și pentru Citește mai mult
Ivanov se plictisește. De viață, de lume se plictisește, dar mai ales de el însuși. Lumea sa, colorată în roșu și negru a pierdut sensul nuanțelor. El a pierdut sensul existenței. Ce s-a ales din speranța unei cariere strălucite, a Citește mai mult
