Autor: Alina Maer

„Ce câine refuză o bucată de carne?! Nu de puține ori copiii au încercat să-l ia la ei pe lup, dar el stătea strâns în cerc, nemișcat până a doua zi, când se trezea Psihopatu’ din beție, să-l bage în casă.Atunci Borfașu’ făcea tumbe de fericire în jurul stăpânului. Simțeam că-mi plesnește inima de milă,… Continuă lectura DUȘMĂNIE sau menajeria de (re) sentimente

Aurora și Blanca risipesc  tot ce le intră în mână și în suflet: risipesc gânduri, cuvinte, talente, iubiri, vise și visuri. Risipesc speranțe și deznădejdi, aștepări și resemnări, iubiri filiale și pasiuni aprinse. Risipesc întrebări și răspunsuri, certitudini și nehotărâri, spaime și îndrăzneli. Risipesc atât de mult și multe cât să rămână esența, acel monument… Continuă lectura EXTRAORDINARĂ VIAȚĂ sau fiicele risipitoare

„Sigur avem și noi  bilete la acest teatru?”mă întreabă cu un zâmbet malițios prietena mea, la intrare în Teatrul  Excelsior, printre fetițele de câțiva anișori în paltonașe elegante, de mână cu părinți tineri sau bunici. „Ei, lasă că o să vezi tu ce îți va plăcea!”am rostit în gând, întru amintirea multor musicaluri de excepție… Continuă lectura CENUȘĂREASA sau cine are nevoie de basm

Fără introspecții inutile sau false profunzimi,  fără subînțelesuri malițioase, fără vulgarități și îngroșări nejustificate, dar cu nerv, vivacitate, chef de viață, cu umor șuvoi, BIGAMUL  Teatrului Mic în regia lui Gelu Colceag, asistent regie Teodora Petre, cucerește spectatorul  oricât de pretențios, deprimat, mofluz ar fi acesta, făcându-l să râdă în hohote, să se simtă prins… Continuă lectura „BIGAMUL…DUPĂ 20 DE ANI”

Nu, Maria Tănase nu a fost cântăreața obscură care a cântat printre mese. Nici o oarecare starletă cu alură de Mata Hari. Maria Tănase a fost flacără și scrum, noroi și  nor, furtună și arșiță, evlavie și păcat. Mereu m-am întrebat ce aș face dacă cineva mi-ar cere să aleg pentru hrisovul VOCILOR ce mi-ar… Continuă lectura PASĂREA MĂIASTRĂ – TRIBUT MARIA TĂNASE

Femeia cu vestă portocalie sunt eu, fata cu breton ești tu, băiatul cu șapca albastră este el, fata care zboară sunt eu sau tu? Nu cumva eu și tu suntem și fata cu breton, și femeia cu vestă portocalie? Fata care zboară își zdrobește  visurile  de asfalt. Băiatu cu șapcă albastră cerșește un strop de… Continuă lectura URBAN GIF SHOW sau întâlniri între asfalt și cer

Tinerețea noastră încape într-o valiză ce se vinde pe bani puțini. Se luptă permanent cu spiritul unui Big Daddy și arată mereu cu degetul spre o mamă castratoare. Îi plac filmele lui Ernst Lubitsch și muzica lui Frank Zappa. Tinerețea noastră  fredonează Yesterday la chitară și înjură păstos disfuncțiile erectile. Tinerețea noastră are deficit de… Continuă lectura TINEREȚEA NOASTRĂ

Sesiune de psihoterapie,  demers  spiritual  îndrăzneț, lecție de parenting,   scenă de exorcizare, episod de tragedie greacă, duel între normal-anormal, elogiu adolescenței, toate  închinate unei căutări profunde a adevărului  și a identității, toate se regăsesc în psihodrama  EQUUS, piesă a dramaturgului Peter Shaffler tradusă   rafinat de Adrian Nicolae și pusă în scenă de Victor Ioan Frunză… Continuă lectura EQUUS sau jertfa pentru iubire

La teatru? Nu, sigur, nu. Ai intrat într-o altă dimensiune a timpului, iar locul este exact cel în care Creatorul de lumi a vrut să fii. Te înțeapă  pe limbă gustul șampaniei,  atingerea  mătăsurilor îți dă fiori, te lași într-o plutire amețitoare, vrei să iubești liber și adânc, prezentul își doarme somnul de veci  îngropat… Continuă lectura CABARET sau lumea în oglindă

Pe o scenă neagră rotativă, R.(Raskolnikov sau oricine altcineva) rememorează amintirea de la șase ani, când un căluț a fost ucis cu cruzime de o haită de țărani beți. Într-o alergare inversă sensului rotației scenei, de parcă ar alerga împotriva întregii umanități strâmbe si crude, pe R.îl arde amintirea din copilărie, îl rănește încă. La… Continuă lectura 2+2=5 sau radiografia unei anchete