„Invidia este umbra credincioasa a admiratiei.”spunea scriitorul Jens Peter Jacobson. Teribil se potrivește acest adevăr în povestea lui SALIERI, pusă în scenă în cadrul programului Caro Cultura, regia lui Marcel Țop, piesa avându-i în distribuție pe actorii Marius Bodochi și Răzvan Oprea, cu participarea sopranei Arlinda Morava. Am văzut celebra poveste a rivalității dintre Mozart… Continuă lectura SALIERI
Autor: Alina Maer
ADIO, DOMNULE HAFFMANN
Când distribuția include nume ca Alexandru Potocean, Richard Bovnoczki, mai ales dacă ai văzut și Pădurea spânzuraților, nu ai cum să lipsești de la TNB. Chiar dacă nu știi nimic despre piesă, prezența celor doi mari actori este un argument de neclintit. Să povestim așadar, fără a dezvălui finalul … În cocheta Sală Pictura de… Continuă lectura ADIO, DOMNULE HAFFMANN
OMUL CU OGLINDA sau timpul descompus
În același imobil, în același cartier, oraș sau continent locuim în capsule de singurătate. Ne doare propria izolare, ne miră singuratatea celorlalți, deși ei sunt la fel ca noi. E nevoie de un altul în spatele oglinzii să ne țină de urât, să ne dezbrace de ceea ce nu suntem? Să fie toate aceste întoarceri… Continuă lectura OMUL CU OGLINDA sau timpul descompus
TI AMO, MARIA!
O altă poveste. Un alt anonim care crede aidoma eroilor lui Camil că„acei ce se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt” pentru că„acei ce se iubesc nu mai sunt oameni”. O poveste spusă pătimaș, în rafale de iubire și ură, în holul unui bloc. Lumea EI, un apartament ce adăpostește… Continuă lectura TI AMO, MARIA!
GIGEL
GIGEL este dezarmant de sincer. Spune lucruri grave și profunde, zâmbind. GIGEL se joacă de-a bufonul, dar îi simți dezamăgirea față de ingratitudinea publicului de astăzi și de superficialitatea lui, public ce pune ușor etichete, fără a avea răgazul căutării și al evaluării juste. GIGEL știe ce greu se plămădește rolul comic, prea des catalogat … Continuă lectura GIGEL
ARTĂ LA DOMICILIU
Având prima reprezentație în preajma Zilei Dorului, din 13 mai, spectacolul „ARTĂ LA DOMICILIU” montat la Teatru de Comedie București este un semn al dorului actorilor de a fi din nou pe scenă, de a și primi publicul acasă la ei, teatrul nefiind vreodată redus la un divertisment de domiciliul. Oricât s-au elogiat teatrul online … Continuă lectura ARTĂ LA DOMICILIU
REGINA MARIA- jurnal de război
Un răgaz rupt unei după-amiezi de duminică, o lecție duioasă de istorie, un timp al întoarcerii spre valoare și principii, un portret total al unui OM: femeie, mamă și regină, MARIA. O piesă într-o scenografie minimalistă (realizator Ana Cântăbine) cu puține obiecte în scenă,un birou, un scaun, unele cu diverse funcționalități(un paravan poate deveni ușă,… Continuă lectura REGINA MARIA- jurnal de război
BULL sau despre resursele noastre in(umane)
Din ce lut își trag seva rădăcinile cruzimii umane? Deviațiile noastre spre violență au origine instinctuală sau țin de o determinantă culturală? Cine are mai multă dreptate, Skinner cu a lui condiționare strict socială a violenței sau teoria originii animale a neodarwiniștilor combinată cu instinctualismul lui Konrad Lorenz? Întrebări ce îți bântuie mintea mult timp… Continuă lectura BULL sau despre resursele noastre in(umane)
„CELE MAI FRUMOASE ZILE ALE TINEREȚII MELE” sau condamnarea prin cuvânt
Istoria se scrie între rânduri de sârmă ghimpată, în lătrat de câine de luptă, în șuier de sirene și miros de carne încinsă. Istoria sângerează cruzime și absurd. Istoria are nevoie de cuvinte: pumnale și făclii, frânghii și leacuri. Cuvintele pot îngropa istoria sau o îi pot da viața cea veșnică. Piesa „Cele mai frumoase… Continuă lectura „CELE MAI FRUMOASE ZILE ALE TINEREȚII MELE” sau condamnarea prin cuvânt
VECINI
Nu scriu despre și nu postez poze cu ouă pe care nu le-am înroșit, nici cu cozonaci pe care nu i-am copt acum ori niciodată. Nu scriu nici despre miracolul Învierii pentru că miracolele se simt, se intuiesc și atât. Aleg să scriu în seara asta despre VECINI. Ca să nu fie nimeni în vreo… Continuă lectura VECINI