Categorie: TEATRU

Într-un interviu  luat regretatului regizor DUCU DARIE, acesta spunea că într-o comedie bună trebuie să pleci de la două lucruri :„ O dată, de la un text care să însemne ceva pentru tine și pentru cei din jur. Și doi, să ai o trupă care să susțină acel text. Cu un text important și o… Continuă lectura Cuscrii din Tirana

Tot încerc a scrie aceste cuvinte, dar ziua de luni mă pândește la colț și mă las mai mereu pradă ei. Greu să comentezi un spectacol muzical 100% fără un bagaj minimal  de cunoștințe teoretice . Greu, dar nu imposibil, să faci, să simți diferențe de la un spectacol la altul. Noroc să le vizionezi… Continuă lectura Thank you for the music, MAJESTIC !

La fiecare vizionare a spectacolului RENCONTRES  montat la Teatrul de Comedie  din București îmi vin în minte cuvintele lui Vonnegut din „Tabachera din Bagombo: „Frumusețea nu are nevoie de grai”, adăugând că îi sunt de ajuns cuvintele alese cu grijă. Pe scena interioară a Teatrului, pe cea improvizată din curtea Muzeului Literaturii Române și, probabil,… Continuă lectura RENCONTRES

Cum aș fi defini dansul contemporan după ce am văzut BABEL, pentru a nu părea semidoctă, ignorantă, arogantă? Alunecând într-un balansoar al contradicțiilor! Da, văd, simt dansul contemporan ca o împletire între imaginație și realism, între libertate și constrângere, între nou și străvechi, între comunicare și tăcere. N-am perceput BABEL ca un imn al unei… Continuă lectura BABEL-Centrul independent coregrafic LINOTIP

”Mă numesc Costache Alina Mariana, am 18 ani și mă aflu în locuința părinților mei  dintr-o comună din județul Prahova. Sunt confuză,scriu scrisori colegelor de liceu, îmi-este teamă și, mai ales, rușine. 21 -25 Decembrie 1989 ”. Mi-am spus în gând cuvintele acestea aseară târziu, în drum spre casă. JURNALUL DE ROMÂNIA 1989 de la… Continuă lectura JURNALUL DE ROMÂNIA 1989, privind înapoi cu mâhnire

”NU SUNT EU”…încearcă să spună dna Maia Morgenstern în spectacolul  de la Teatrul Dramaturgilor Români  sub direcția scenică a dlui Victor Ioan Frunză. Actrița  care se descrie ca pe un tablou pictat cu pete de culoare, care câteodată se mai și tulbură ! Amintirile evocate se armonizeaza, actrița fiind  propriul său pictor. Eul său reflectat… Continuă lectura NU SUNT EU

Sub ”Coviltirul lui Dumnezeu ” patru actori din generații diferite își pun întrebări  despre rolul și rostul teatrului în societatea contemporană, despre profilul și misiunea actorului , relația acestuia cu publicul. Discursul este lejer, la limita improvizației, dă impresia de dezbatere între prieteni, cu argumente și contraargumente.Se vorbește de cehoviana forța de a îndura ,… Continuă lectura CINE ARE NEVOIE DE TEATRU ?

”Nimic nu se compară cu singurătatea unei săli de clasă goale, fără copii și fără profesori.” îmi spunea de curând  un prieten, cadru didactic . Am zambit trist și gândul mi-a alunecat spre o altă enclavă a singurătății, sala de teatru fără spectatori și  fără actori.Pe 27 martie se sărbătorește  Ziua Mondială a Teatrului, deși,… Continuă lectura REPLICI CU REPLIKA INTERVIU

FAUST  nu a fost un teatru. Nu am vazut  un simplu spectacol de teatru,  despre care poti sa comentezi,  sa il incadrezi in tipare. Nici macar o experienta.  FAUST  a fost TRAIRE, o traire contradictorie, intensa, patimasa, viscerala. Spatiul si timpul au alternat intre comprimare si dilatare. Iadul si Raiul au avut granite fragile si… Continuă lectura FAUST – Teatrul Radu Stanca, Sibiu

Știi unde te afli ? Într-o sală de teatru, poate ?  Într-un hol de hotel, cine știe ?  Într-n colț  uitat dintr- o tăram al nimănui? Nu știi ce asculți. O poveste ? Un monolog ?  Sau poate ești martorul invizibil al unui solilocviu ? Nu știi despre ce se vorbește. Despre viață, dar a… Continuă lectura „HUGHIE” de Eugene O’Neill – UNTEATRU