Oțel, fier, gratii, cravașe, lanțuri, cuști. Cuști de câini, de oameni, de idei. Vuiet, sunet metalic, alarmă. Alarmă pentru câini, pentru oameni, pentru idei. Lacăte, zăbrele, ziduri. Ziduri împotriva câinilor, oamenilor, ideilor. Câini versus oameni, oameni versus idei, un triptic în jurul căruia, într-o superbă metaforă a urmărilor asumate sau Citește mai mult
Nu, nu am plâns la final. Nu mă învinovățesc de sensibilitate perforată. Nici nu pic într-o introspecție inutilă. Nu m-am exaltat, nu m-am identificat, nu m-am pierdut. Rațiunea a prins avans în fața emoției. Afectul s-a lăsat cucerit de luciditate. De fapt, am văzut un spectacol de teatru foarte bun, Citește mai mult
Se scrie apăsat și intens despre spectacolul Mary Stuart de la Teatrul Național București. Se înmoaie pana în admirație, în nedumerire, dar și în răutate intrigantă. Nu spectacolul este marea miză, ci autorul lui. Nu drama lui Schiller stârnește pasiuni și pasionați, ci punerea în scenă. Nu Icke, nu Zweig, Citește mai mult
Spectacolul „Cazul Țundrea” de la Teatrul Apropo s-a pliat pe expriența celor 25 de ani de avocatură și mi-a reamintit de vechiul dicton latin „Fiat justiție pereat mundi ” care se traduce prin “Să se facă justiţie, de-ar fi să piară lumea”. Aceasta se pare că e o prelucrare după Citește mai mult
Așteaptă, aștepți. Privește, privești. Se întreabă, te întrebi. Tace, taci, Speră, speri. Așa trec primele secunde, minute ale spectaolului, într-o complicitate riscantă, într-o solidaritate a stărilor nelămurite. „Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri.” îmi susură eminescian în gând, în timp ce o muzică rece Citește mai mult
„Mi-aș dori tare mult un turneu prin țară cu „Evadarea tăcută”. Pentru moment, cei cu care am discutat nu au fost extrem de interesați, pe motiv că nu este o comedie.Asta m-a durut, recunosc, dar nu am renunțat la idee. Este nu doar un act teatral, este o datorie a Citește mai mult
Anna întoarce spatele lumii, iubirii, speranței, trecutului, prezentului. Anna are viitorul ei neînțeles nici măcar de mintea logică a unui psihoterapeut. Spre acest viitor se îndreaptă demnă, sigură, în deplinătatea minții. Anna alege, nu doar pentru ea, ci și pentru cei de care părea ireductibil legată. Ceea ce Dumnezeu a Citește mai mult
Ivanov se plictisește. De viață, de lume se plictisește, dar mai ales de el însuși. Lumea sa, colorată în roșu și negru a pierdut sensul nuanțelor. El a pierdut sensul existenței. Ce s-a ales din speranța unei cariere strălucite, a unui destin strălucit? Cu ce se deosebește el de cei Citește mai mult
Din holul elegant unde o bibliotecă imensă te îmbie la lectură, iar o pisică leneșă se întinde nestingherită pe un fotoliu intri direct într-o sală de consiliu. Lângă biroul impunător zărești drapelul țării și pe cel al Uniunii și, în timp ce te așezi, un domn cu un zâmbet Citește mai mult
Supraveghetoarea de sală te privește cu ochii ei albaștri incredibil de frumoși. Are eleganță și sobrietate. Te îndeamnă să iei loc, spectacolul trebuie să înceapă. Cum care spectacol? Cyrano de Bergerac? Cum care Cyrano? Personajul acela desuet, romantic, decrepit, visător, laș, veșnic îndrăgostit și pe deasupra tare urât. Mai vin Citește mai mult