Nu, nu am vrut să iau de mână copilul interior și să îl duc să vadă un spectacol la Opera Comică pentru Copii. Pe mine am vrut să mă duc, într-un egoism asumat, cu o direcție precisă: să o văd Citește mai mult
Comunicatul oficial de la ora 18.00 ne îndeamnă să evităm deplasările inutile.Mă întreb cum poate fi catalogat drumul meu la București să revăd o piesă de teatru. În teatrul cu fotolii roșii se joacă „O relație deschisă” și mie îmi Citește mai mult
Doare tare palma lui Nenea Iancu. Nu doar că doare, dar ea se întinde cu forțe supranaturale peste noi toți, dă cu noi de toți pereții, nu le lasă răgaz să ne ștergem sângele de republicani vanitoși și emfatici. De Citește mai mult
Mă înclin în fața fiecărei balerine, fiecărui dansator și solist de cor. Mă înclin în fața fiecărui om din echipa de tehnică și artistică, în fața fiecărei mâini care a croit, a machiat, a coafat. Mă înclin în fața Citește mai mult
Mi-ar fi plăcut să nu mai văd pe scenă cuburi: un cub mare în care se înghesuie toate personajele și în care se află mai multe cuburi mici. De ce? Pentru că este inflație de cuburi în scenografiile românești. Citește mai mult
În spectacolele lui Gigi Căciuleanu nu știi ce să iubești mai întâi: mișcarea, gestul, aluzia, ideea sau cuvântul. În noua producție a Teatrului Dramaturgilor Români nu doar țesătura fină a dansului se așterne în fața spectatorilor, ci și cuvertura Citește mai mult
Pentru că te stârnește să cauți și ă citești despre autorul Thomas Bernhard, cel care spunea: „Sunt probabil condamnat pe viaţă la calificativul de scriitor negativist. Casa mea este ca o temniță imensă. Îmi place foarte mult; pereții sunt cât Citește mai mult
…a ta, a noastră, dar mai ales dragostea lor. Iubiri diferite, nebune, înflăcărate, dependențe obsesive, dureri mocnite, doruri tânguitoare, iubiri carnale sau stilizate, iubiri ce au definit personalitatea feminină mereu nedefinită. Cherche la famme! Cu siguranță o veți găsi culegând Citește mai mult
Dragă, Andreea, ce-a fost cu tine în seara aceasta? Ai vrut să îți pui sufletul și trupul pe tăvile ruginite din mințile noastre ca să vezi cine înfige primul cuțitul? Știi, oamenii sunt, suntem răi și ne speriem repede. Iar Citește mai mult
Nu, nu este o recenzie. Nu am nici competența efectuării ei, nici timpul necesar documentării. Este doar o poveste. O poveste despre o seară rece de toamnă din anii optzeci în care, în cea mai mare sală văzută vreodată pe Citește mai mult
