Categorie: TEATRU

Edwin Justus Mayer și Melchior Lengyel urau nazismul. Ernst Lubitsch ura războiul și totalitarismul, în orice formă. Nick Whitby urăște prostia. Vlad Massaci urăște războiul, totalitarismul și prostia, în orice forme. Și din această ură contra războiului, totalitarismului, prostiei, tradusă într-o iubire declarată ferm  și profund față de libertate, normalitate, armonie, pe scena Teatrului de… Continuă lectura A FI SAU A NU FI victimă sau erou

Oamenii spun povești. Teatrul spune povești. Poveștile despre teatru și oamenii lui sunt la rândul lor rama altora.Drumul piesei de teatru „Caii la fereatră”de Matei Vișniec poate fi un subiect de poveste, textul fiind acela cu care dramaturgul trebuia să debuteze in toamna anului 1987 la Teatrul „Nottara”, datorita regizorului Nicolae Scarlat care  a facut… Continuă lectura CAII LA FEREASTRĂ sau așteptarea are chip de femeie

Cu fața la perete, întoarsă de la viață, lume, de la ea însăși. Nimic înainte. Un zid metalic, compact, o lespede verticală, nicio fisură, nicio ieșire. Poartă haine simple, fără vreo notă de feminitate. Nu se mai simte femeie, nu mai este iubită, dorită, admirată. Nu mai are nimic care să îi aparțină cu adevărat.… Continuă lectura MEDEEA sau paradoxul izbăvirii

„Și pulbere, țărână de tine s-a alege, Căci asta e a lumii nestrămutată lege, Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea.”   LIVADA lui Slava Sambriș își jelește uscăciunea. Nimic nu a mai rămas din gloria vișinilor în floare. Nici măcar nostalgia. Ca să fii nostalgic, trebuie să… Continuă lectura LIVADA sau lumea ca o podea umedă

De la  criză  sau de la încălzirea globală, adolescenții și-au rătăcit cuvinele printre interjecții și onomatopee, și-au blocat întrebările în capcanele răspunsurilor deja date, și-au baricadat răspunsurile în lipsa unor întrebări esențiale. Aproape inexistenți în lumea celor mari, dar și în propria lor viață,surzi la provocări reale și aproape orbi la însemnătatea a vieții, adolescenții… Continuă lectura TOȚI PRIVESC ÎNAINTE și spre nicăieri

     Arde, pișcă, strânge, dilată, irită, jenează, doare, ațâță. Fără să știi de ce. Fără să te lămurești cum. Horești împreună cu ei și asta te scoate din minți. Pentru că te-ai vrea detașat și impersonal, superior și rațional. Doar că cercurile concentrice ale sentimentelor în lumina de felinar roșu te strâng impudic de… Continuă lectura LA RONDE et nous, vous, tous

Gianinei Cărbunariu îi pasă. Lui Vlad Cristache îi pasă.echipei de la EXCELSIOR îi pasă. Nouă, multora, încă ne pasă. Ne pasă că școala a ajuns un câmp de luptă fără învingători, dar cu tot mai mult învinși, că armistițiul este sinonim cu blazarea și renunțarea, că eșarfa albă a concilierii s-a murdărit de atâtea compromisuri… Continuă lectura DOUĂ ORE CU PAUZĂ sau d-ale educației

Picant, alert, incitant, reflexiv, amuzant, dureros, realist, ritmat, spectacolul „PĂLĂRIA”, creație colectivă, este un semn al celor implicați în conducerea Centrului Cultural Lumina în sensul că acest centru este și trebuie să ramână un punct important pe harta culturală a Capitalei. Cu titlul original„The Motherf–er with the Hat”, comedia neagră a lui Stephen Adly Guirgis… Continuă lectura PĂLĂRIA sau și bărbații plâng, nu doar o dată

  L-am căutat mereu pe Caravaggio, atrasă de întunericul său mai cuprinzător decât lumina. L-am căutat în pagini de album de artă cumpărat din mărunțișul  unui buzunar adolescentin. L-am căutat în pagini de roman delicate și greu de atins precum aripi de fluture. Am pornit pe urmele lui în vârf la Capodimonte și în biserici… Continuă lectura CARAVAGGIO sau clarobscurul genialiatății

„De ce te-ai întoarce la David Mamet după ce nici excelentul spectacol„Oleanna” de la Teatrul de Artă, nici rafinatul ”The Duck Variations” de la Teatrul Mic nu au avut succes? Și dacă te întorci, de ce te-ai  opri tocmai la „American Buffalo”, piesă care s-a montat deja la Teatrul Act, se joacă încă la Brăila… Continuă lectura De-a răsul –plânsul în coarne de AMERICAN BUFFALO