Alina Maer

„Oriunde voi merge, voi fi mereu prizoniera politică a tatălui meu.“ Sunt cuvintele spuse de Svetlana Allilueva,  fiica lui Iosif Isarionovici STALIN. Svetlana este  un nume care provine din mitologia slavă, din poezia romantică și care înseamnă „luminiță“ în rusă.Un paradox cinic ca regele neîncoronoat al terorii și al  întunericului Citește mai mult

Un teatru document, un act artistic autentic  cu valențe atât arhaice, cât și moderne, „O repetiție moldovenească”, piesa regizată de domnul Cristian Ban la Teatrul Dramatic Fani Tardini Galați aduce în atenția publicului singura piesă din dramaturgia românească a secolului al XIX-lea ce abordează motivul „teatrului în teatru”. Spectacolul  transpune Citește mai mult

Seară. În holul de la intrare așteptarea  te frământă în acordurile unei muzici stranii, incerte, care se aude dinspre scenă. Ești îndrumat în sala de spectacol pe un hol îngust, destul de întunecat, în timp ce muzica te cuprinde pe de-a-ntregul. Te așezi și privești spre scenă, un spațiu mic, Citește mai mult

Te sfâșie sentimente contradictorii. Pătrunzi în al noulea cer realizând că ești martorul unui fenomen, uriașul Victor Rebengiuc  în ultimul rol dintr-o carieră astrală. Ești în iadul pucios și sufocant al temerilor pentru viața viitoare și al remușcărilor față de cei din viața ta pe care la un moment dat Citește mai mult

„Să vină la spectacol, că avem Ştrumfi, sânge, o puşcă şi o bombă gata de acţiune…, multe naţionalităţi şi o echipă mare şi faină.” Așa invita într-un interviu actorul Ciprian Nicula publicul să vadă spectacolul „No man’s land” după piesa lui Danis Tanović, montat de Alexander Morfov la Teatrul Naţional Citește mai mult

Nu este un spectacol pentru oricine! De la textul aparent în dodii al lui David Mamet, la regia modernă și imprevizibilă a lui Alex Bogdan, de la mesajul eclectic, intruziv, la monologuri  prelungi și șoptite, de la virulența cruzimii prezentului  simțită  printre rânduri  aparent banale, la manifeste exprimate fără ocolișuri, Citește mai mult

Durerea pute a salam rânced și se îmbibă precum alcoolul în sângele nesătul. Durerea se scuipă în coji de semințe cu miez de venin și electocutează precum un cablu de înaltă tensiune. Durerea se amăgește că fulgerul nu poate cădea de două ori în același  loc și că există ochelari  Citește mai mult

Operăm cu certitudini izvorâte din percepții personale, din reprezentări strâmbe  și clișee asumate. Ne desenăm biografii  pe modelul mulțimilor disjuncte în care biografia celuilalt nu are  cu noi zone de intersecții. Nu ne interesează ce simte, ce crede celălalt pentru că nu avem timp și chef de reparat fisuri în Citește mai mult

Casa-vagon are uși crăpate prin care vorbele șuieră ca o lamă vibrândâ. Are geamuri subțiri ce lasâ să treacă dintr-un trup în alt trup vuietul tăcerilor pline de cuvinte și tăcerea urletelor înghițite spasmodic. Are holuri  lungi pe care rătăcești împiedicându-te de ceilalți, vii sau morți, reali sau abur. Are Citește mai mult