Casa-vagon are uși crăpate prin care vorbele șuieră ca o lamă vibrândâ. Are geamuri subțiri ce lasâ să treacă dintr-un trup în alt trup vuietul tăcerilor pline de cuvinte și tăcerea urletelor înghițite spasmodic. Are holuri lungi pe care rătăcești împiedicându-te de ceilalți, vii sau morți, reali sau abur. Are scări întortocheate precum meandrele minții… Continuă lectura FATA DIN CASA (TA, A MEA)-VAGON
Autor: Alina Maer
PARACLISERUL sau întunericul nostru cel de toate zilele
Se sting luminile. Sub ochii noștri opaci, în mâinile noastre deșirate se sting luminile rațiunii, omenescului, duhovniciei. O ceață grea împânzește lumea și noi orbecăim de-a valma, cu un simț al revoltei îngenuncheat și amorțit. Dumnezeu a renunțat să ne facă un semn din ochi de sub cer pentru că știe că de ceva vreme… Continuă lectura PARACLISERUL sau întunericul nostru cel de toate zilele
VIȚELUL DE AUR și vacile sterpe ale dictaturii
EL, „lichea fără seamăn şi fără pereche” precum Gore Pirgu, inventiv și neobosit precum Cicikov, amestec de Don Quijotte și Victor Lustig, el, Ostap Bender ! EA, târfă rece și neîndurătoare, parșivă și crudă, sfidătoare și atotputernică, DICTATURA! Ei doi sunt personajele principale în fața cărora „vițelul de aur”se fălește în mocirloasa sa strălucire. Despre… Continuă lectura VIȚELUL DE AUR și vacile sterpe ale dictaturii
CASSANDRA, interior-exterior
„Asta nu este doar pentru MAMA!” CASSANDRA este pentru toate femeile care înțepenesc în conveniențe, dureri și renunțări. Este pentru toate fiicele ce ignoră că va veni o zi în care mama va rămâne fără glas. CASSANDRA este pentru toate mamele care bagă pe ac firul ombilical al traumelor lor și continuă să coasă peticit… Continuă lectura CASSANDRA, interior-exterior
PĂRINȚI ȘI COPII sau posibila întoarcere
Trăim într-o lume ca o orchestră simfonică în care oamenii sunt instrumente muzicale prăfuite și dezacordate. Un violoncel răzleț se tânguie în van, pentru că nimeni nu are chef de duete sau cvartete. Se aud de sunete sparte, singulare, iar armonia pare că împiedică timpurile noi să răsară printre bucăți de ziduri odată glorioase. Pierzi… Continuă lectura PĂRINȚI ȘI COPII sau posibila întoarcere
CEASORNICĂRIA TAUS sau denunțul timpului
Lume, lume! Veniți de luați TIMP! La ceasornicăria lui Taus, timpul pătrat curge precum infinitul întors. Ceasurile merg rotund, încremenind la ora opt. Îngerii umblă bezmetici printre noi și împărtășesc cu leacuri de frică. Și ei au obsesii și nu sunt deloc atotștiutori. Să nu fii inteligent este un bine, iar să îți uiți numele,… Continuă lectura CEASORNICĂRIA TAUS sau denunțul timpului
O NOAPTE FURTUNOASĂ sau noi și ai noștri la Ploiești
Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, se fură ca în codru. În cherestegeria lui Jupân Dumitrache, în sunet duios de caval, sub lumina lunii, lemnul este obiect de contrabandă sub ochii mijiți ai autorităților. În Grădina Maicii Domnului, niciun serviciu nu este gratis, el livrându-se la pachet cu mici găinării patrimoniale, cu favoruri… Continuă lectura O NOAPTE FURTUNOASĂ sau noi și ai noștri la Ploiești
PIATRA DIN CASĂ sau tradiții, superstiții, premoniții
„Tradiții, tradiții”! exclamă contrariat doctorul neamț când logica o ia razna în ograda Marghioliței și când ineditul devine frate de cruce cu absurdul. Tradiții savuroase, prejudecăți invincibile, superstiții aberante, o umanitate colorată și surprinzătoare în abordări și decizii, o lume deloc dispărută, dimpotrivă cu rădăcini pivot înfipte etern în țărâna autohtonă, toate într-o țesătură artistică… Continuă lectura PIATRA DIN CASĂ sau tradiții, superstiții, premoniții
MAMAIE NIȚA
Mamaie Nița era un om bun. Știti, este acel gen de afirmație simplă, deplină, căreia nu-i urmează enervantul„dar”, nici puncte de suspensie sau semnul întrebării. ERA UN OM BUN. Pui punct și atât, mai ales când și vieții ei i s-a pus punct cu ceva timp în urmă, fără exclamații de uimire, fără virgule dătătoare… Continuă lectura MAMAIE NIȚA
NE-AM SĂRUTAT DUPĂ SFÂRȘITUL LUMII
Să nu se supere Dumnezeu că îl contrazic. La început nu a fost Cuvântul, ci atingerea. Atingerea mâinii, atingerea ochilor scoborându-se spre atingeri de suflet. La început nu a fost Lumină, ci tandrețe. O tandrețe sfâșietoare care pârjolește orice răutate și netezește orice asprime a noastră sau a lumii. Dumnezeu nu a făcut cerul, luna… Continuă lectura NE-AM SĂRUTAT DUPĂ SFÂRȘITUL LUMII