O oră, doar o oră! O oră ce tulbură, frământă, incită, mișcă, topește, rănește. O oră ce coase pânza nimfei din nebunie, suferință, extaz, revoltă, iubire. O oră în care scena de teatru devine ramă, filă de carte, pagină de jurnal, izvor de vers. O oră despre un singur om (Vaslav Nijinski), cu un singur… Continuă lectura NIJINSKI sau aripi pentru Filip
Autor: Alina Maer
O HAITĂ DE SFINȚI
„Asta voiați să auziți?”ne întreabă personajele din „O HAITĂ DE SFINȚI”, piesă jucată în avanpremieră, duminică seară la Teatrul Nottara. Nu, nu voiam! Nu voiam să auzim că lumea a dat în clocot, nici cât de imperfecți, cinici, cruzi putem fi. Nu voiam să auzim cât de fragilă este granița ce desparte culpabilul de nonculpabil.… Continuă lectura O HAITĂ DE SFINȚI
LECȚIA sau lumea noastră absurdă ca o colivie
LECȚIA a început înainte să bată gongul. Lumina zdrențuită, chipurile ascunse sub măști, priviri ce nu puteau ține loc de zâmbete, tăcere, prea multă liniște. Și nu era liniștea sfântă dinaintea unui spectacol. Chipurile noastre reflectate în ecranul de pe scenă erau cenușii, fantomatice, iar glasurile noastre„ansambluri pur iraţionale de sunete, lipsite de orice sens,… Continuă lectura LECȚIA sau lumea noastră absurdă ca o colivie
Cui i-e frică de Virginia Woolf? sau despre furia care ne poate ține împreună
Duhnind a alcool și a durere, urlând a nevoie de iubire și a spaime, jucându-se două ore cu proprii noștri demoni, prima premieră a anului 2021 de la Teatrul Odeon, piesa „Cui i-e frică de Virginia Woolf?, scrisă de dramaturgul american Edward Albee îți sfredelește mintea și sufletul . Piesa scrisă în anul 1962, distinsă… Continuă lectura Cui i-e frică de Virginia Woolf? sau despre furia care ne poate ține împreună
VERII MEI FABULOȘI
Nu am copilărit împreună. De la ținutul gării și al depozitului de lemne până la ulița lor nu mișunau fiarele sălbatice, dar eu tare rar îi vedeam. Copilăria și adolescența lor îmi erau cunoscute prin etichete des rostite de cei mari ai familiei. Viorel era deșteptul casei extinse, Cristi era acel pierde -vară cu apucături… Continuă lectura VERII MEI FABULOȘI
Ultima treaptă, Oana Ștefănescu
Am întâlnit-o prima dată…când Isadora dansa. M-am limitat în a vedea toate spectacolele în care a jucat, pe orice scenă. M-am mulțumit să spun celor apropiați de mine și de teatru ce actriță formidabilă este Oana Ștefănescu de la Odeon. Nu i-am dus niciodată un buchet de flori pe scenă, nici nu am scris despre… Continuă lectura Ultima treaptă, Oana Ștefănescu
creez.ro
Ghetuțele au fost reașezate în rafturi, urările au încetat, pozele de pe rețele au fost savurate. Am votat, m-am uitat la teatru online în ultima seară de Festival. Începe, teoretic, cea mai frumoasă perioadă a anului, cea a Sărbătorilor de Iarnă. Sărbători atipice, pline de temeri și de opreliști. Ce să scriem în această perioadă?… Continuă lectura creez.ro
Muzee ca noi, lângă noi
„Nu, Muzeele din România nu sunt ca afară! ”. Am auzit des aceste cuvinte, le-am rostit fiecare dintre noi când am avut șansa să fim„afară” și să intrăm în muzee, spații expoziționale. Cu acest gând în minte ne-am explicat convenabil și superficial comoditatea, dezinteresul sau apatia față de locuri care, fără să fie „ca afară” sunt… Continuă lectura Muzee ca noi, lângă noi
98% Decizia corectă
Sunt femeie. Sunt mamă a două fete. Sunt consumator împătimit de teatru. Sunt posesoarea unei licențe în psihologie. Sunt avocat.Și, cu toți analizatorii și neuronii acestor fragmente din mine ce mă compun și în care mă descompun uneori, am vizionat, analizat, apreciat premiera Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, „98 % Decizia corectă” în regia Elenei… Continuă lectura 98% Decizia corectă
GÂLCEVILE DIN CHIOGGIA
Trăim un timp al lucrurilor grave, al fricii de boală, al fricii de ceilalți. Ne izolăm în capsule de tristețe peste care se picură în doze letale indiferență și ipocrizie. Ne este teamă să fim firești, să trăim ca înainte, vocile critice se aud lătrător la orice încercare de a uita suferința și norma impusă.… Continuă lectura GÂLCEVILE DIN CHIOGGIA